DECIZIE   Nr. 2 din 15 februarie 1995

privind intelesul notiunii de "instanta judecatoreasca" in cadrul controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 47 din 13 martie 1995

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, prin Incheierea din 2 martie 1994, de catre Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), cap. II, art. 45 si art. 46 din Legea nr. 94/1992 si ale art. 52 din Legea nr. 15/1990, invocate in Dosarul nr. 1/1993 al Colegiului jurisdictional de catre paratii Stanasila Constantin, Patrascu Paul Emil, Iliescu Lazar, Santo Matei Mihai si Florea Vlademir Constantin.
    Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 2 iunie 1994, ramasa definitiva prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, prima decizie pronuntata ca urmare a sesizarii unui asemenea organ de jurisdictie, Curtea a retinut ca, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, este competenta sa solutioneze exceptiile, iar sesizarea sa de catre o instanta administrativ-jurisdictionala nu este contrara prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care, in mod expres, se refera la instantele judecatoresti, deoarece:
    "a) judecatorul administrativ - ca si cel al unei instante judecatoresti - spune dreptul in scopul solutionarii unui litigiu; de aceea, exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata in fata sa, ca si in fata unei instante judecatoresti, cu aceeasi semnificatie, a contestarii legitimitatii constitutionale a unei prevederi legale ce urmeaza sa se aplice pentru solutionarea cauzei; daca nu ar putea sesiza Curtea Constitutionala, ar insemna sa poata el transa litigiul legat de negarea legitimitatii constitutionale a prevederii contestate, deoarece ar fi de neconceput, intr-un regim constitutional ce permite controlul constitutionalitatii legii, ca judecatorul a quo, chiar daca este al unei instante administrative, sa solutioneze pe fond litigiul dedus jurisdictiei sale fara solutionarea, in prealabil, a problemei legate de legitimitatea constitutionala a legii ce urmeaza sa o aplice; este insa inadmisibil ca judecatorul administrativ sa aiba un statut superior celui al instantelor judecatoresti; in plus, o asemenea prerogativa ar fi si contrara prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala a tarii;
    b) exceptia de neconstitutionalitate este o garantie constitutionala a cetateanului, pentru apararea drepturilor si libertatilor sale fundamentale, cu ocazia solutionarii unui litigiu; de aceea, cat timp este supus unei jurisdictii, indiferent de natura ei, administrativa sau judecatoreasca, nu poate fi negat dreptul sau de a contesta legitimitatea constitutionala a legii aplicabile procesului;
    c) aplicarea, prin analogie, a prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si exceptiilor ridicate in fata judecatorului administrativ se impune nu numai potrivit adagiului eadem ratio, eadem jus, dar si pentru ca in domeniul jurisdictiei constitutionale competenta materiala a Curtii Constitutionale este unica, astfel incat ea se aplica in toate cazurile in care ar urma sa se transeze un litigiu privind constitutionalitatea unei legi; tocmai de aceea Curtea Constitutionala, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale; faptul ca legiuitorul constituant nu s-a referit expres si la judecatorul administrativ nu poate conduce la excluderea lui cat timp, fiind investit cu solutionarea unui litigiu, el are, in acest sens, rolul ce revine oricarui alt judecator, in general; desigur insa ca, pentru aceasta, este necesar ca prin statutul sau legal judecatorul administrativ sa aiba garantiile de independenta si impartialitate in exercitarea jurisdictiei sale, similare cu acelea ce rezulta din statutul constitutional al judecatorilor din cadrul autoritatii judecatoresti, cum este cazul instantelor Curtii de Conturi, deoarece numai in aceste conditii jurisdictia administrativa este a unei instante administrative si nu expresia unei simple competente, in cadrul procedurii administrative obisnuite."
    Ulterior Curtea Constitutionala a mai fost sesizata de Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi si de Colegiul jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi, pronuntindu-se pe fond prin deciziile nr. 90, 91 si 92 din 12 octombrie 1994.
    Deciziile nr. 91 si nr. 92 au ramas definitive prin nerecurare si au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 14 decembrie 1994 si, respectiv, nr. 348 din 15 decembrie 1994.
    Impotriva Deciziei nr. 90/1994 Ministerul Public a declarat recurs, iar prin unul din motive se invoca faptul ca s-a procedat la judecarea exceptiei desi sesizarea Curtii Constitutionale nu se incadreaza in limitele expres prevazute de lege. Motivul de recurs a fost sustinut si oral in sedinta publica din 18 ianuarie 1995.
    La termenul din 24 ianuarie 1995, data pentru care s-a aminat pronuntarea in recursul declarat impotriva Deciziei nr. 90/1994, completul de cinci judecatori a hotarat, prin incheierea de la acel termen, sesizarea Plenului Curtii Constitutionale in vederea schimbarii practicii Curtii Constitutionale in legatura cu posibilitatea investirii sale de catre alte organe de jurisdictie decat instantele judecatoresti. Hotararea de sesizare a plenului se intemeiaza pe dispozitiile art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, potrivit carora "In cazul in care completul de 3 judecatori sau completul de 5 judecatori doreste sa se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet, se va adresa plenului, acordand termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata."

    PLENUL CURTII CONSTITUTIONALE,
examinind deciziile nr. 64/1994, nr. 90/1994, nr. 91/1994 si nr. 92/1994, pronuntate in fond de catre completele de 3 judecatori ale Curtii Constitutionale, recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei nr. 90/1994, Incheierea din 24 ianuarie 1995, prevederile din Constitutie si din Legea nr. 47/1992 vizand atributiile si sesizarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Constitutia stabileste in art. 144 lit. c) atributia Curtii Constitutionale de a hotari asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.
    In aplicarea acestei dispozitii constitutionale, art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale se refera, de asemenea, in mod expres, la exceptiile ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor, stabilind conditiile in care Curtea poate fi sesizata. Astfel, la alin. (4) al art. 23 se prevede ca "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune in instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o incheiere". Faptul ca in acest alineat legea se refera numai la instanta nu poate duce la concluzia ca se are in vedere orice organ de jurisdictie, deoarece art. 23 trebuie interpretat sistematic si din moment ce in alin. (1) al acestuia, in concordanta cu art. 144 lit. c) din Constitutie, se arata despre care instante este vorba, din motive de redactare in alineatele urmatoare (2, 4, 5, 6) nu mai este necesar sa fie circumstantiate.
    Este fara nici o indoiala deci ca atat Constitutia, prin art. 144 lit. c), cat si art. 23 din Legea nr. 47/1992 recunosc numai instantelor judecatoresti dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate invocate in fata lor.
    Pentru a stabili care sunt instantele judecatoresti urmeaza sa ne raportam in primul rand la Constitutie, care, in art. 125 alin. (1) (text ce are ca titlu "Instantele judecatoresti"), dispune ca "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege" Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca prevede in art. 10 ca "Instantele judecatoresti sunt: a) judecatoriile; b) tribunalele; c) curtile de apel; d) Curtea Suprema de Justitie". La acestea se pot adauga instantele militare organizate, in temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 54/1993 in: tribunale militare, tribunalul militar teritorial, Curtea Militara de Apel.
    Asa fiind, sesizarea Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi facuta, in mod legal, decat de una dintre instantele judecatoresti enumerate de lege. In acelasi sens a interpretat Curtea Constitutionala notiunea de instante judecatoresti si in cazurile in care s-a pronuntat cu privire la respectarea accesului liber la justitie, or nu este de acceptat ca aceleiasi notiuni sa i se dea interpretari diferite. Desigur, alta ar fi fost situatia daca art. 144 lit. c) din Constitutie s-ar fi referit la "instanta", deoarece aceasta notiune este folosita, atat de legiuitor, cat si de doctrina, in sensul larg, incluzand si alte organe de jurisdictie. Textul constitutional se refera insa la "instante judecatoresti", care sunt expres si limitativ stabilite de lege, si deci nu este posibil ca sfera lor sa fie extinsa prin analogie. Faptul ca instantele Curtii de Conturi nu sunt instante judecatoresti rezulta si din imprejurarea ca art. 139 din Constitutie care se refera la Curtea de Conturi nu este inscris in capitolul VI al titlului III "Autoritatea judecatoreasca". Pe de alta parte, aceste instante nu infaptuiesc justitia, deoarece art. 139 alin. (1) prevede doar ca "In conditiile legii, Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale".
    Prin faptul ca art. 144 lit. c) din Constitutie impune ca invocarea exceptiei de neconstitutionalitate sa se faca in fata instantelor judecatoresti nu se afecteaza dreptul cetatenilor de a contesta legitimitatea constitutionala a legii aplicabile procesului lor in cazul in care cererea este de competenta altui organ de jurisdictie, deoarece principiul accesului liber la justitie, inscris in art. 21 din Constitutie, asigura in orice litigiu accesul la instantele judecatoresti, in fata carora se poate ridica exceptia. Astfel este asigurata in orice litigiu respectarea suprematiei Constitutiei. Cu referire la instantele Curtii de Conturi, este de necontestat ca impotriva hotararilor lor se poate exercita, dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale, recursul la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, in temeiul art. 4 din Legea nr. 29/1990, unde se poate invoca exceptia de neconstitutionalitate. Imprejurarea ca exceptia poate fi invocata numai in fata instantei judecatoresti si deci judecatorul financiar ar fi obligat sa solutioneze pe fond litigiul, fara rezolvarea in prealabil a constitutionalitatii legii ce urmeaza sa o aplice, nu este specific numai cazurilor in care cauzele sunt de competenta altor organe de jurisdictie, deoarece si instantele judecatoresti, cu exceptia Curtii Supreme de Justitie, pot proceda la solutionarea fondului, in conditiile in care legea lasa la latitudinea lor suspendarea judecatii [art. 23 alin (6) din Legea nr. 47/1992 si art. 32 din Legea nr. 56/1993]. De aceea art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 ingaduie rejudecarea proceselor daca s-a stabilit, prin decizia definitiva a Curtii Constitutionale, neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante.
    In sfarsit, faptul ca unica autoritate de jurisdictie constitutionala este Curtea Constitutionala si ca aceasta este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale nu este relevant, deoarece problema care se pune nu este aceea a competentei, ci aceea a sesizarii Curtii. Un organ jurisdictional poate fi competent, chiar singurul competent in acea materie, dar daca nu a fost investit in conditiile legii nu poate trece la solutionarea unei cauze. Or, este fara indoiala ca art. 144 lit. c) din Constitutie da in competenta Curtii Constitutionale solutionarea exceptiilor privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor, dar prevede ca acestea sunt ridicate in fata instantelor judecatoresti, iar art. 23 din Legea nr. 47/1992 stabileste modul de sesizare a Curtii Constitutionale de catre instantele judecatoresti astfel incat, inainte de a examina competenta, trebuie rezolvata problema investirii Curtii.
    Deciziile care au fost pronuntate pana in prezent la sesizarea instantelor Curtii de Conturi si au ramas definitive prin nerecurare sunt obligatorii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, si isi produc efectele pe fond. In problema investirii Curtii Constitutionale de catre instantele Curtii de Conturi, completele de judecata urmeaza insa sa aplice pe viitor solutia prezentei decizii, deoarece numai astfel se asigura respectarea riguroasa a dispozitiilor constitutionale si legale. Plenul Curtii Constitutionale a avut in vedere si faptul ca practica consacrata prin Decizia nr. 64/1994 ar fi de natura sa asigure mai devreme si, eventual, cu mai putine cheltuieli din partea partilor, solutionarea legitimitatii constitutionale a legii sau ordonantei de care depinde solutionarea unui litigiu aflat in fata altor organe de jurisdictie decat instantele judecatoresti, dar Curtea Constitutionala nu poate aplica prin analogie norme constitutionale sau legale cu caracter special, care sunt de stricta interpretare si, cu atat mai mult, nu poate modifica dispozitiile in vigoare. Numai Parlamentul are competenta sa modifice textele avute in vedere, daca apreciaza ca este necesar.
    Fata de considerentele de mai sus si vazand si dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 23 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, precum si cele ale art. 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Plenul Curtii Constitutionale, cu majoritate de 8 voturi,

    DECIDE:
    1. Exceptiile privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor se pot ridica numai in fata instantelor judecatoresti stabilite, in baza art. 125 alin. (1) din Constitutie, de Legea nr. 92/1992 si Legea nr. 54/1993.
    2. Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de instanta judecatoreasca in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o incheiere, in conditiile stabilite de art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Ca urmare, instantele Curtii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constitutionala cu exceptii de neconstitutionalitate.
    Deliberarea a avut loc la data de 15 februarie 1995 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion P. Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.
    Decizia se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                  Magistrat asistent,
                  Constantin Burada