DECIZIE   Nr. 2*) din 13 ianuarie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 35 din 18 februarie 1993

    *) Decizia este definitiva.

    Presedinte         - Mihai Constantinescu
    Judecator          - Viorel Mihai Ciobanu
    Judecator          - Ioan Muraru
    Magistrat-asistent - Mihail-Antoniu Roman

    Convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de judecata, dupa prezentarea raportului de catre domnul judecator Viorel Mihai Ciobanu si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, deliberand, retine urmatoarele:
    In fata Tribunalului judetean Bacau, reclamantii Gingut Gheorghe si Ardeleanu I. Ioan au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9, 17 lit. a) si 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si materiilor explozive si ale art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea, pe motiv ca ar fi contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constitutia Romaniei si ale art. 20 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de asociere.
    Potrivit art. 9 lit. a), combinat cu art. 7 din Decretul nr. 367/1971, autorizarea de a purta arme de vanatoare se da, in ce priveste pe vanatori, numai membrilor fostei Asociatii Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, in prezent Uniunea Vanatorilor si Pescarilor Sportivi. In mod corespunzator, potrivit art. 17 lit. c) din acelasi decret, autorizarea si permisul de port al armei de vanatoare se retrag daca titularul nu are calitatea de membru al acestei organizatii.
    De asemenea, art. 41 din Decretul nr. 367/1971, reglementand comertul cu arme de vanatoare, prevede, la alin. 2 lit. a), ca acesta este permis in cazul in care se exercita de asociatia sus-mentionata sau de asociatiile judetene ale acesteia.
    In ce priveste Legea nr. 26/1976, la art. 10 alin. 3 se prevede ca fondurile de vanatoare se pot da in folosinta, pe perioade de cel putin 10 ani, unitatilor aceleiasi asociatii.
    Reclamantii considera ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere si prevederilor art. 20 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora orice persoana are dreptul la libertatea de reuniune si de asociere pasnica si ca nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr-o asociatie; acest din urma motiv se intemeiaza pe prioritatea recunoscuta normelor internationale fata de cele interne, potrivit art. 20 din Constitutie. Este de observat, insa, ca textul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului nu cuprinde nici o prevedere in plus fata de cel al art. 37 din Constitutie care sa intereseze solutionarea exceptiei.
    Instanta, conformandu-se prevederilor alin. (5) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, a apreciat ca "sustinerile referitoare la dreptul membrilor asociatiilor de vanatoare legal constituite de a primi permis de portarma si de a detine arme de vanatoare sunt intemeiate, independent de asociatia din care acestia fac parte si, in consecinta, dispozitiile art. 9 si ale art. 17 lit. c) contravin dispozitiilor art. 37 din Constitutie referitoare la dreptul de asociere, ca aceeasi concluzie se poate trage si in ce priveste dispozitiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 referitoare la inchirierea fondurilor de vanatoare; in ceea ce priveste comertul cu arme de vanatoare, tir, munitii, acesta trebuie strict reglementat de lege".
    Drept urmare, prin incheierea din 12 noiembrie 1992, instanta de judecata, in temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a inaintat spre solutionare Curtii Constitutionale exceptia de neconstitutionalitate, suspendand, totodata, judecarea cauzei.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    Luand act de sustinerile partilor si opinia instantei, avand in vedere prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie si ale Decretului nr. 367 din 18 octombrie 1971, cu modificarile aduse prin decretele nr. 17/1976 si 18/1986, precum si prevederile Legii nr. 26/1976 stabileste urmatoarele:
    Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile si celelalte acte normative anterioare intrarii sale in vigoare sunt abrogate in masura in care contravin prevederilor acesteia.
    Rezulta, deci, ca instanta de judecata, in scopul aplicarii unei dispozitii legale anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, este obligata ca, in prealabil, pentru a stabili daca aceasta prevedere mai este in vigoare sau a fost abrogata, sa determine masura in care prevederea respectiva contravine Constitutiei. In cazul in care dispozitia legala contravine Constitutiei, ea este abrogata, in conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie si principiului general de solutionare a conflictului legilor in timp, potrivit caruia legea posterioara abroga dispozitiile contrare ale legii anterioare. De aceea, intrucat instanta, asa cum a prevazut expres in incheierea din 12 noiembrie 1992, opineaza ca prevederile art. 9 si art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 si ale art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1971 sunt contrare prevederilor art. 37 din Constitutie, tinand seama de art. 150 alin. (1) din Constitutie, rezulta ca le considera abrogate. Aceasta consecinta este imperativa, intrucat orice contrarietate intre o prevedere legala anterioara Constitutiei si normele acesteia nu poate sa aiba, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, un alt efect decat abrogarea prevederilor anterioare contrare.
    Deci, in mod "vadit nefondat", in sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanta de judecata, in loc sa constate ea ca sunt aplicabile dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat opinia sa este ca prevederile mai sus mentionate sunt contrare art. 37 din Constitutie, a sesizat Curtea Constitutionala, ca si cum le-ar considera in vigoare.
    Constatarea abrogarii in cazul in care instanta apreciaza ca o norma anterioara Constitutiei este contrara acesteia nu poate fi decat de competenta exclusiva a instantei de judecata, Curtea Constitutionala neputandu-se substitui instantei in stabilirea legii aplicabile litigiului. De asemenea, reclamantii nu pot justifica un interes legitim, in sensul art. 21 din Constitutie, pentru sustinerea exceptiei, deoarece, cat timp instanta a fost de acord cu contradictia pe care au invocat-o, ea este obligata sa deduca, in vederea stabilirii legii aplicabile, consecintele ce rezulta din prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971, instanta a considerat ca ele nu sunt contrare prevederilor Constitutiei si, deci, tinand seama de art. 150 alin. (1) din Constitutie, implicit a apreciat ca sunt in vigoare. De aceea, sub acest aspect, se justifica trimiterea exceptiei Curtii Constitutionale si interesul reclamantilor de a o sustine.
    Insa, intre dreptul la libera asociere, prevazut de art. 37 alin. (1) din Constitutie, si comertul cu arme de vanatoare nu este o legatura nemijlocita si necesara ce ar implica, in mod inevitabil, liberalizarea comertului cu asemenea arme ca o consecinta a libertatii de asociere in domeniul vanatorii. Interese de ordin public pot justifica reglementarea stricta a comertului cu arme, inclusiv cu arme de vanatoare, iar dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii si nu impotriva ei, deci, cu referire la articolul in discutie, numai cu respectarea regimului juridic pentru producerea, confectionarea, prelucrarea, prepararea, experimentarea, comertul, importul sau exportul de arme de vanatoare, nu cu incalcarea lui. De aceea, sub acest aspect, exceptia este "vadit nefondata", libertatea vanatorilor de a se asocia in organizatii proprii neavand drept consecinta, in mod necesar, liberalizarea comertului cu arme de vanatoare in beneficiul acestor asociatii.
    In concluzie, Curtea Constitutionala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este "vadit nefondata", intrucat, cu referire la art. 9 si art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, solutionarea, tinand seama de opinia instantei, este de competenta acesteia, iar cu referire la art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971, nu exista o contradictie intre libertatea de asociere si regimul mai strict al comertului cu arme de vanatoare, fiecare corespunzand unor cerinte si scopuri diferite, si anume: dreptului de asociere, exigentelor pluralismului in societate, iar regimul comertului cu arme de vanatoare, cerintelor legate de apararea unui interes public.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 13 lit. A/c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, in unanimitate,

    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate formulata de Gingut Gheorghe, domiciliat in comuna Blagesti, judetul Bacau, si de Ardeleanu Ioan, domiciliat in Buhusi, str. A. I. Cuza, bloc 2, sc. E, ap. 10, judetul Bacau, in dosarul nr. 29/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului judetean Bacau.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 13 ianuarie 1993.

               PRESEDINTE
               Dr. Mihai Constantinescu

                         Magistrat asistent,
                         Mihail Antoniu Roman