DECIZIE Nr. 2*) din 13 ianuarie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 35 din 18 februarie 1993
*) Decizia este definitiva.
Presedinte - Mihai Constantinescu
Judecator - Viorel Mihai Ciobanu
Judecator - Ioan Muraru
Magistrat-asistent - Mihail-Antoniu Roman
Convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
completul de judecata, dupa prezentarea raportului de catre domnul judecator
Viorel Mihai Ciobanu si avand in vedere actele si lucrarile dosarului,
deliberand, retine urmatoarele:
In fata Tribunalului judetean Bacau, reclamantii Gingut Gheorghe si
Ardeleanu I. Ioan au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 9, 17 lit. a) si 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 privind
regimul armelor, munitiilor si materiilor explozive si ale art. 10 alin. 3 din
Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea, pe motiv ca ar fi
contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constitutia Romaniei si ale art. 20
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de
asociere.
Potrivit art. 9 lit. a), combinat cu art. 7 din Decretul nr. 367/1971,
autorizarea de a purta arme de vanatoare se da, in ce priveste pe vanatori,
numai membrilor fostei Asociatii Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi,
in prezent Uniunea Vanatorilor si Pescarilor Sportivi. In mod corespunzator,
potrivit art. 17 lit. c) din acelasi decret, autorizarea si permisul de port al
armei de vanatoare se retrag daca titularul nu are calitatea de membru al
acestei organizatii.
De asemenea, art. 41 din Decretul nr. 367/1971, reglementand comertul cu
arme de vanatoare, prevede, la alin. 2 lit. a), ca acesta este permis in cazul
in care se exercita de asociatia sus-mentionata sau de asociatiile judetene ale
acesteia.
In ce priveste Legea nr. 26/1976, la art. 10 alin. 3 se prevede ca
fondurile de vanatoare se pot da in folosinta, pe perioade de cel putin 10 ani,
unitatilor aceleiasi asociatii.
Reclamantii considera ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale,
fiind contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora
cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte
forme de asociere si prevederilor art. 20 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, potrivit carora orice persoana are dreptul la libertatea de
reuniune si de asociere pasnica si ca nimeni nu poate fi obligat sa faca parte
dintr-o asociatie; acest din urma motiv se intemeiaza pe prioritatea
recunoscuta normelor internationale fata de cele interne, potrivit art. 20 din
Constitutie. Este de observat, insa, ca textul Declaratiei Universale a
Drepturilor Omului nu cuprinde nici o prevedere in plus fata de cel al art. 37
din Constitutie care sa intereseze solutionarea exceptiei.
Instanta, conformandu-se prevederilor alin. (5) al art. 23 din Legea nr.
47/1992, a apreciat ca "sustinerile referitoare la dreptul membrilor
asociatiilor de vanatoare legal constituite de a primi permis de portarma si de
a detine arme de vanatoare sunt intemeiate, independent de asociatia din care
acestia fac parte si, in consecinta, dispozitiile art. 9 si ale art. 17 lit. c)
contravin dispozitiilor art. 37 din Constitutie referitoare la dreptul de
asociere, ca aceeasi concluzie se poate trage si in ce priveste dispozitiile
art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 referitoare la inchirierea fondurilor de
vanatoare; in ceea ce priveste comertul cu arme de vanatoare, tir, munitii,
acesta trebuie strict reglementat de lege".
Drept urmare, prin incheierea din 12 noiembrie 1992, instanta de judecata,
in temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a inaintat spre solutionare
Curtii Constitutionale exceptia de neconstitutionalitate, suspendand, totodata,
judecarea cauzei.
CURTEA CONSTITUTIONALA
Luand act de sustinerile partilor si opinia instantei, avand in vedere
prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie si ale Decretului nr. 367 din 18
octombrie 1971, cu modificarile aduse prin decretele nr. 17/1976 si 18/1986,
precum si prevederile Legii nr. 26/1976 stabileste urmatoarele:
Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile si celelalte acte
normative anterioare intrarii sale in vigoare sunt abrogate in masura in care
contravin prevederilor acesteia.
Rezulta, deci, ca instanta de judecata, in scopul aplicarii unei dispozitii
legale anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, este obligata ca, in
prealabil, pentru a stabili daca aceasta prevedere mai este in vigoare sau a
fost abrogata, sa determine masura in care prevederea respectiva contravine
Constitutiei. In cazul in care dispozitia legala contravine Constitutiei, ea
este abrogata, in conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din
Constitutie si principiului general de solutionare a conflictului legilor in
timp, potrivit caruia legea posterioara abroga dispozitiile contrare ale legii
anterioare. De aceea, intrucat instanta, asa cum a prevazut expres in incheierea
din 12 noiembrie 1992, opineaza ca prevederile art. 9 si art. 17 lit. c) din
Decretul nr. 367/1971 si ale art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1971 sunt
contrare prevederilor art. 37 din Constitutie, tinand seama de art. 150 alin.
(1) din Constitutie, rezulta ca le considera abrogate. Aceasta consecinta este
imperativa, intrucat orice contrarietate intre o prevedere legala anterioara
Constitutiei si normele acesteia nu poate sa aiba, potrivit art. 150 alin. (1)
din Constitutie, un alt efect decat abrogarea prevederilor anterioare contrare.
Deci, in mod "vadit nefondat", in sensul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, instanta de judecata, in loc sa constate ea ca sunt
aplicabile dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat opinia sa
este ca prevederile mai sus mentionate sunt contrare art. 37 din Constitutie, a
sesizat Curtea Constitutionala, ca si cum le-ar considera in vigoare.
Constatarea abrogarii in cazul in care instanta apreciaza ca o norma
anterioara Constitutiei este contrara acesteia nu poate fi decat de competenta
exclusiva a instantei de judecata, Curtea Constitutionala neputandu-se
substitui instantei in stabilirea legii aplicabile litigiului. De asemenea,
reclamantii nu pot justifica un interes legitim, in sensul art. 21 din Constitutie,
pentru sustinerea exceptiei, deoarece, cat timp instanta a fost de acord cu
contradictia pe care au invocat-o, ea este obligata sa deduca, in vederea
stabilirii legii aplicabile, consecintele ce rezulta din prevederile art. 150
alin. (1) din Constitutie.
Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 41 alin. 2 lit. a)
din Decretul nr. 367/1971, instanta a considerat ca ele nu sunt contrare
prevederilor Constitutiei si, deci, tinand seama de art. 150 alin. (1) din
Constitutie, implicit a apreciat ca sunt in vigoare. De aceea, sub acest
aspect, se justifica trimiterea exceptiei Curtii Constitutionale si interesul
reclamantilor de a o sustine.
Insa, intre dreptul la libera asociere, prevazut de art. 37 alin. (1) din
Constitutie, si comertul cu arme de vanatoare nu este o legatura nemijlocita si
necesara ce ar implica, in mod inevitabil, liberalizarea comertului cu asemenea
arme ca o consecinta a libertatii de asociere in domeniul vanatorii. Interese
de ordin public pot justifica reglementarea stricta a comertului cu arme,
inclusiv cu arme de vanatoare, iar dreptul de asociere se poate exercita numai
cu respectarea legii si nu impotriva ei, deci, cu referire la articolul in
discutie, numai cu respectarea regimului juridic pentru producerea,
confectionarea, prelucrarea, prepararea, experimentarea, comertul, importul sau
exportul de arme de vanatoare, nu cu incalcarea lui. De aceea, sub acest
aspect, exceptia este "vadit nefondata", libertatea vanatorilor de a
se asocia in organizatii proprii neavand drept consecinta, in mod necesar,
liberalizarea comertului cu arme de vanatoare in beneficiul acestor asociatii.
In concluzie, Curtea Constitutionala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este "vadit nefondata", intrucat, cu referire
la art. 9 si art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, solutionarea, tinand
seama de opinia instantei, este de competenta acesteia, iar cu referire la art.
41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971, nu exista o contradictie intre
libertatea de asociere si regimul mai strict al comertului cu arme de
vanatoare, fiecare corespunzand unor cerinte si scopuri diferite, si anume:
dreptului de asociere, exigentelor pluralismului in societate, iar regimul
comertului cu arme de vanatoare, cerintelor legate de apararea unui interes
public.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 13 lit. A/c) si al art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, in unanimitate,
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate formulata de
Gingut Gheorghe, domiciliat in comuna Blagesti, judetul Bacau, si de Ardeleanu
Ioan, domiciliat in Buhusi, str. A. I. Cuza, bloc 2, sc. E, ap. 10, judetul
Bacau, in dosarul nr. 29/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului judetean Bacau.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la 13 ianuarie 1993.
PRESEDINTE
Dr. Mihai Constantinescu
Magistrat asistent,
Mihail Antoniu Roman