DECIZIE Nr.
198 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir
şi Societatea Comercială „Anca - Irina" - S.A. din Venus în Dosarul nr.
1.776/2003 al Judecătoriei Vălenii de Munte.
La apelul nominal este prezentă partea Ionel Corne,
asistată de avocat Viorica Chelmuş. Acelaşi avocat reprezintă în cauză părţile
Societatea Comercială „Corex Imperial" - S.R.L. din Constanţa, Societatea
Comercială „Valmaria" - S.R.L. din Constanţa şi Valeria Corne. Pentru
Societatea Comercială „Anca - Irina" - S.A. din Venus se prezintă Nicolae
Viereanu, împuternicit să solicite acordarea unui termen în vederea angajării
unui apărător. Lipsesc autorii excepţiei Laurenţiu Grigore şi Carlo Marius Dragomir, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că Laurenţiu Grigore
a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen
de judecată în vederea angajării unui apărător.
Având cuvântul cu privire la cererea formulată,
avocatul părţilor prezente solicită respingerea acesteia, apreciind că se
vizează tergiversarea cauzei.
Nicolae Viereanu, având cuvântul, solicită, de
asemenea, amânarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
cauzei.
Având cuvântul cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, avocat Viorica Chelmuş solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că ceea ce se critică,
în realitate, este o omisiune de reglementare, dorindu-se crearea unui nou
mijloc de realizare a justiţiei, în sensul reglementării posibilităţii de a
recuza întreaga instanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.776/2003, Judecătoria Vălenii de Munte a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu
Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercială „Anca - Irina"
S.A. din Venus în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 51 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală îngrădesc accesul liber la o justiţie echidistantă şi
dreptul la un proces echitabil prin aceea că „este imposibil să poată fi
recuzaţi judecătorii unei instanţe", mai ales în situaţia unor instanţe cu
un număr mic de magistraţi. Principiile constituţionale enunţate sunt încălcate
şi prin imposibilitatea recuzării pentru acelaşi motiv a magistratului care
soluţionează cauza, „fiind de neconceput ca pentru situaţii noi create în
succesiunea termenelor de judecată să nu poată fi recuzat un judecător pentru
chestiuni evidente din care rezultă interesul acestuia în cauză şi care apar cu
prilejul invocării unor cereri în probaţiune", întrucât „motivul de
recuzare a mai fost invocat la termenele anterioare."
Judecătoria Vălenii de Munte consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând
că scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea unor norme procedurale mai
restrictive în ceea ce priveşte formularea şi soluţionarea unor cereri de
recuzare a fost acela de a se înlătura posibilitatea formulării unor cereri
şicanatorii, introduse în scopul tergiversării soluţionării cauzelor penale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au
următorul cuprins:
„Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu
arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate
invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul
de judecată.
Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau
recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru
temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de
recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare,
care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu
participarea judecătorului recuzat."
Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii legale
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi şi ale art. 21
referitoare la Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta
este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei,
dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la
justiţie şi nici dreptului părţilor la un proces echitabil. Dimpotrivă,
reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin
aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor
constituţionale invocate. Stabilind că „cererea de recuzare poate privi
numai pe acei judecători care compun completul de judecată", precum şi
faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiaşi persoane „pentru acelaşi caz
de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării
unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în vedere
limitarea abuzului de drept şi a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării
cauzelor, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a
cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru
asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora,
corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încălcarea,
prin aceleaşi texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituţie privind
egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără
nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercială
„Anca - Irina" S.A. din Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecătoriei
Vălenii de Munte.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta