Decizia Nr.197 din 28.05.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grigore Florin Popescu în Dosarul nr. 13.668/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.053D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Dosarul este la primul termen de judecată, care a fost iniţial stabilit pentru data de 14 aprilie 2020, fiind apoi preschimbat succesiv, ca urmare a hotărârilor Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 24 martie 2020 şi nr. 10 din 9 aprilie 2020, pentru data de 14 mai 2020, respectiv 28 mai 2020. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia susţine că textul de lege criticat ar trebui să prevadă şi posibilitatea casării hotărârii pronunţate cu greşita aplicare a normelor procesuale, nu doar a celor de drept material. Or, o astfel de solicitare de completare a conţinutului unui text de lege excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.668/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grigore Florin Popescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care s-a constatat perimarea unei cereri de obligare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie la calcularea şi plata unor drepturi salariale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, în situaţia în care textul de lege criticat nu permite exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs şi asupra hotărârilor date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual, dreptul său la recurs este golit de conţinut. Arată că, în speţă, sentinţa pe care o atacă pe calea recursului este pronunţată în materia perimării, deci exclusiv pe baza unor norme de drept procesual. Or, art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că hotărârea care constată perimarea este supusă doar recursului, care poate fi declarat numai când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Aşadar, în materia perimării, sentinţele nu pot fi atacate sub aspectul esenţial al modalităţii de aplicare a normelor care reglementează această instituţie. Mai susţine că textul de lege criticat creează o inegalitate de tratament juridic între persoanele cărora li s-au aplicat greşit dispoziţii de drept material şi cele cărora li s-au aplicat greşit norme de drept procesual. Restrângerea dreptului de a cere casarea unei hotărâri doar la situaţia în care s-au încălcat prevederi de drept material îi privează pe cei în privinţa cărora au fost încălcate prevederi de drept procesual de posibilitatea de a-şi apăra interesele legitime în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, fiind nesocotite şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală privind dreptul la apărare. Controlul judecătoresc are menirea de a repara eventualele erori cuprinse în soluţiile pronunţate prin hotărârile instanţelor inferioare, indiferent de modul în care acestea au survenit, respectiv prin încălcarea unor norme de drept material sau prin aplicarea greşită a unor norme de drept procedural. Totodată, se încalcă şi dispoziţiile art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac. Arată că, în speţă, imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac, determinată de un criteriu subiectiv, legat de natura normei de drept pe care se întemeiază hotărârea susceptibilă de a fi recurată, împiedică aplicarea efectivă a principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi, în general, şi a egalităţii în faţa justiţiei, în special.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate reţine critica în sensul că prin prevederea de lege criticată nu se permite exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs şi asupra hotărârilor date cu încălcarea normelor de drept procesual, de vreme ce art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă are un domeniu mai larg de aplicare, el cuprinzând încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: „(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.".12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, invocă prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică pretinsa imposibilitate de a se utiliza calea de atac a recursului împotriva acelor hotărâri judecătoreşti care au fost pronunţate cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procedural, bazându-şi această afirmaţie pe faptul că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă vizează doar normele de drept material a căror încălcare sau aplicare greşită pot constitui motiv de recurs introdus împotriva hotărârilor judecătoreşti astfel pronunţate. Curtea constată că, într-adevăr, textul de lege cu privire la care autorul excepţiei a formulat criticile de neconstituţionalitate nu permite exercitarea dreptului de recurs împotriva hotărârilor pronunţate cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procedural, ci doar a celor de drept material. Explicaţia inexistenţei referirii la normele de drept procedural rezidă însă în faptul că încălcarea sau aplicarea greşită a acestora este menţionată în mod distinct, ca motiv de recurs de sine stătător, în pct. 5 al aceluiaşi articol. Aşadar, în cuprinsul art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care conţine enumerarea limitativă a situaţiilor în care poate fi atacată cu recurs o hotărâre judecătorească, se găseşte precizat explicit motivul a cărui lipsă din textul de lege criticat o consideră neconstituţională autorul prezentei excepţii. Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Dacă în concepţia Codului de procedură civilă din 1865, motivul de recurs referitor la încălcarea normelor de procedură putea fi invocat doar atunci când, conform art. 105 alin. 2 din codul menţionat, prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se putea înlătura decât prin anularea actelor astfel întocmite sau când nulitatea era prevăzută expres, actualul Cod de procedură civilă nu mai cuprinde o asemenea circumstanţiere, astfel că, în urma judecării recursului întemeiat pe acest motiv, se poate dispune casarea hotărârii pronunţate cu încălcarea sau greşita aplicare a oricăror norme de procedură, indiferent dacă nerespectarea acestora este sancţionată cu nulitatea absolută sau cu cea relativă şi indiferent dacă nulitatea este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.14. Curtea reţine că procesul în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă împotriva unei hotărâri prin care prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată ca perimată. Autorul excepţiei, recurent în proces, pretinde că textul de lege pe care îl critică - şi care, într-adevăr, se referă doar la încălcarea normelor de drept material - îi restricţionează accesul la calea de atac a recursului împotriva hotărârii instanţei care a constatat perimarea, prin aplicarea normelor procedurale aplicabile acestei instituţii. Or, în condiţiile în care există o dispoziţie legală care consacră expres posibilitatea persoanelor interesate de a contesta inclusiv legalitatea hotărârilor pronunţate cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de procedură [art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă], este evident că toate criticile formulate de autorul excepţiei prin raportare la dispoziţiile din Legea fundamentală care consacră dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul de a uza de căile de atac prevăzute de lege şi principiul egalităţii în drepturi sunt lipsite de fundament. 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Grigore Florin Popescu în Dosarul nr. 13.668/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu