DECIZIE   Nr. 190 din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 60 din  5 februarie 2001

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicata de Alexandrina Coldea in Dosarul nr. 4.277/1999 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 26 septembrie 2000 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 10 octombrie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 4.277/1999, Curtea de Apel Cluj - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicata de contestatoarea-intimata Coldea Alexandrina.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia arata ca prin dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate sunt nesocotite prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul partilor dintr-un proces de a fi asistate de un avocat ales, drept care implica si dreptul oricarui justitiabil de a-si alege liber avocatul pe care il doreste. De asemenea, se sustine ca textele criticate incalca si prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere". Or, se arata in continuare, indeplinirea de catre avocatul aflat in situatia prevazuta la art. 17 din Legea nr. 51/1995 a activitatilor specifice profesiei (asa cum acestea sunt inscrise in art. 1 - 3 din lege), in fata instantei, considerata ca institutie (unde sotul sau ruda sa este magistrat), inseamna exercitarea dreptului sau la munca.
    Totodata se invoca si incalcarea art. 49 din Constitutie, considerandu-se ca "dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 71, raportate la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, au ca efect o restrangere a dreptului la munca al avocatului aflat in situatia vizata de aceste texte". Interdictia de exercitare a profesiei in fata unei instante, "considerata ca institutie in sine", asa cum este definita in Legea nr. 92/1992, reprezinta in opinia autorului exceptiei o restrangere care se incadreaza in textul art. 49 din Constitutie. Se mai arata ca "substratul interdictiei in cauza se releva a fi acela al unei prezumtii de necinste, atat in sarcina avocatului, cat si a tuturor magistratilor unei instante (instanta unde sotul sau ruda avocatului este magistrat), precum si acela al unei prezumtii de partialitate al tuturor acestor magistrati". Prin continutul lor "vadit infamant, ca si prin apriorismul lor", aceste prezumtii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind "contrare moralei publice" si, in consecinta, ele nu pot justifica restrangerea dreptului de exercitare a profesiei de avocat pentru avocatii aflati in situatia prevazuta la art. 17 din Legea nr. 51/1995. Pe de alta parte, analizand proportionalitatea restrangerii operate prin dispozitia legala criticata pentru neconstitutionalitate, precum si limita restrangerii prevazute la art. 49 din Constitutie, de a nu se atinge insasi existenta dreptului, se considera ca restrangerea dreptului de exercitare a profesiei ar putea fi circumscrisa numai in termenii unei incompatibilitati restranse la completul in care functioneaza magistratul care este ruda cu avocatul in cauza (in genul celei prevazute la art. 24 si urmatoarele din Codul de procedura civila sau la art. 64 si urmatoarele din Codul de procedura penala).
    Un alt motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, invocat de autorul exceptiei, se bazeaza pe incalcarea prevederilor art. 44 din Constitutie, intrucat "incheierea casatoriei sau mentinerea celei deja incheiate de catre avocatii vizati de aceste texte, respectiv de catre magistrati, devine incompatibila cu exercitarea dreptului la munca, dupa cum exercitarea acestui drept capata valenta unui criteriu obligatoriu de evitat pentru a putea intemeia sau mentine o familie" (un veritabil impediment la casatorie).
    Instanta judecatoreasca, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta "este fondata, atata timp cat prin dispozitiile a caror neconstitutionalitate este invocata se mentine interdictia avocatului de a-si exercita profesia la instanta sau parchetul la care sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat si nu se are in vedere doar o incompatibilitate a unui anume magistrat, nu a instantei sau parchetului ca institutie, asa cum prevad dispozitiile art. 24 si urmatoarele din Codul de procedura civila si ale art. 46 si urmatoarele din Codul de procedura penala".
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt neconstitutionale. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, desi prin doua decizii Curtea Constitutionala a considerat ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt constitutionale, nu s-a analizat suficient temeiul invocat de autorii exceptiei privind incalcarea dreptului la aparare si, in special, "importanta desemnarii voluntare a avocatului" de catre partea interesata, drept reglementat ca atare si de art. 6 alin. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de art. 14 alin. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Se mai sustine ca "nu atat din perspectiva neingradirii dreptului la munca, ce poate fi invocata de catre un avocat, ci, indeosebi, din unghiul de vedere al justitiabilului se pune problema daca art. 24 alin. (2) din Constitutie poate fi supus efectului restrictiv al art. 49 din Legea fundamentala". In acest sens se arata ca "nici unul din temeiurile mentionate in art. 49 alin. (1) din Constitutie nu poate justifica restrangerea sferei de optiune a justitiabilului in exercitarea dreptului sau la aparare". Se apreciaza ca, dimpotriva, "restrangerea exercitiului anumitor drepturi si libertati se poate impune, in conditiile prescrise de art. 49 alin. (2) din Constitutie, tocmai in scopul ocrotirii dreptului la aparare, precum si a drepturilor pe care acesta le contine, intre care si posibilitatea de a selecta un anumit avocat". Se mai considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt criticabile si sub un alt aspect, si anume acela ca "existenta unui set de incompatibilitati pentru magistrati si auxiliarii justitiei nu justifica, sub aspect constitutional, edictarea unor norme similare pentru alte categorii de participanti la sistemul administrarii justitiei, deoarece in felul acesta s-ar ajunge la dezechilibre semnificative intre ansamblul de drepturi si cel de obligatii, cu riscul de a se afecta insasi existenta unor drepturi fundamentale". Se mai considera ca introducerea acestei interdictii reprezinta tocmai rezultatul "unei abordari suprarepresive si, in orice caz, necorelate cu dispozitiile celorlalte legi care au incidenta in materia administrarii justitiei". In final se apreciaza ca o asemenea optiune legislativa, care practic "postuleaza prezumtia de rea-credinta, nesocoteste dispozitiile art. 54 din Constitutie, in sensul carora <<Cetatenii [...] trebuie sa isi exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti>>".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 si a celor ale art. 71 raportat la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat este neintemeiata". Se arata ca interdictia legala instituita prin art. 17 din Legea nr. 51/1995 "vizeaza sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de catre membrii barourilor si nu restrangerea dreptului la aparare al cetateanului, prevazut la art. 24 din Constitutie, drept garantat prin posibilitatea titularului acestui drept de a alege oricare alt avocat inscris in barourile din Romania in afara celor care au interdictia de a exercita acte specifice profesiei datorita unei situatii personale, interdictie limitata la o anumita instanta". Se mai sustine ca aceasta incompatibilitate "constituie o masura de protectie pentru parti si impotriva suspiciunii ce ar putea altera actul de justitie". Totodata se apreciaza ca "aceasta nu contravine dispozitiilor art. 38 din Constitutie, care prevad ca dreptul la munca nu poate fi ingradit, neconstituind o restrangere a exercitarii dreptului de a profesa avocatura, ci o garantie legala instituita in scopul ocrotirii probitatii tuturor participantilor la realizarea justitiei". Guvernul considera ca restrangerea de drepturi instituita prin textele criticate este "impusa de necesitatea apararii unor valori sociale importante, intre care ordinea si morala publica", astfel ca "prevederile legale contestate nu contravin nici dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Legea fundamentala". In legatura cu sustinerea potrivit careia s-ar fi incalcat prin dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 dispozitiile art. 44 din Constitutie Guvernul arata ca "prevederile art. 17 din Legea nr. 51/1995 nu contravin nici uneia din dispozitiile cuprinse in art. 44 din Constitutie". Referitor la prevederile cuprinse in art. 71, raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, Guvernul arata ca acestea "sunt in concordanta cu dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995, facand unele precizari cu privire la aplicarea acestora". Se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, invocandu-se in acest sens Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, si Decizia nr. 57 din 14 mai 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctele de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 9 iunie 1995, precum si prevederile art. 71, raportate la cele ale art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Consiliul Uniunii Avocatilor din Romania la 30 septembrie 1995 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 17 octombrie 1995.
    Cu toate ca Legea nr. 51/1995 a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, aprobata cu modificari prin Legea nr. 246/1998, care a abrogat art. 77 din aceasta lege, iar Statutul profesiei de avocat a fost modificat prin Hotararea Consiliului Uniunii Avocatilor din Romania din 15 martie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 17 iunie 1997, textele care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu au suferit modificari.
    1. Exceptia de neconstitutionalitate se refera in primul rand la dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, care au urmatorul cuprins: "Profesia de avocat nu poate fi exercitata la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat.
    Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si avocatului al carui sot sau ruda ori afin pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de judecator financiar, consilier de conturi sau procuror financiar, la instantele Curtii de Conturi."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca acest text incalca prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, pe cele ale art. 38 din Constitutie, privind munca si protectia sociala a muncii, pe cele ale art. 44 din Constitutie, privind familia, precum si prevederile art. 49 din Constitutie, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Dispozitiile constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre autorul acesteia au urmatorul continut:
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu."
    Curtea constata ca desi autorul exceptiei se refera la incalcarea dispozitiilor art. 38 in intregime, in realitate dispozitiile pertinente ale art. 38 sunt cuprinse numai in alin. (1) al acestui articol, care are urmatorul cuprins:
    "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere."
    De asemenea, in legatura cu prevederile art. 44 din Constitutie, invocate, de asemenea, in integralitate, Curtea observa ca in realitate autorul exceptiei se refera in motivare doar la alin. (1) si la teza intai a alin. (2), care au urmatorul cuprins: "(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
    (2) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege."
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, Curtea retine ca interdictia instituita prin art. 17 din Legea nr. 51/1995 vizeaza sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de catre membrii barourilor, iar nu restrangerea dreptului la aparare al cetateanului, prevazut la art. 24 din Constitutie. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat inscris in barourile din Romania in afara celor care au interdictie de a exercita acte specifice profesiei datorita unei situatii personale (interdictie limitata la o anumita instanta).
    Din aceasta perspectiva incompatibilitatea stabilita prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 38 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca dreptul la munca nu poate fi ingradit, deoarece textul nu instituie o restrangere a exercitarii dreptului de a profesa avocatura, ci o garantie legala prevazuta in scopul asigurarii probitatii participantilor la realizarea justitiei.
    Dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, interdictia cuprinsa in art. 17 din Legea nr. 51/1995 este impusa de necesitatea apararii unor valori sociale importante, si anume ordinea si morala publica, iar pe de alta parte, nu atinge existenta vreunui drept.
    Referitor la pretinsa incalcare, prin dispozitiile legale amintite, a prevederilor art. 44 din Constitutie, privind familia, Curtea observa ca aceste prevederi ale Legii fundamentale nu au nici o incidenta in cauza, intrucat se refera la incheierea casatoriei, egalitatea in drepturi a sotilor, conditiile de incheiere a casatoriei, care nu au nici o legatura cu textul de lege criticat.
    Curtea constata, de asemenea, ca acest text a mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea Constitutionala, pronuntandu-se, in cadrul controlului prealabil prevazut la art. 144 lit. a) din Constitutie, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, a stabilit ca acestea sunt constitutionale. In considerentele acelei decizii Curtea a retinut ca "Prevederile art. 17 nu instituie insa restrangeri ale exercitarii dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilitati care constituie masuri de protectie pentru parti si impotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justitie. Textul legal priveste direct avocatul si nu judecatorul, procurorul etc., astfel cum se prevede in codurile de procedura". In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate formulate de Curtea Suprema de Justitie cu privire la acest text s-a invocat numai incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie. Printr-o decizie ulterioara - nr. 57 din 14 mai 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului posterior de constitutionalitate, a respins "ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat", cu motivarea ca, referitor la aceste dispozitii legale, Curtea, prin Decizia nr. 45/1995 a plenului, a stabilit ca sunt constitutionale. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate care a format obiectul Deciziei nr. 57/1996 s-a invocat incalcarea mai multor dispozitii constitutionale privitoare la drepturi fundamentale, si anume: art. 24 alin. (2) privind dreptul la aparare, art. 38 alin. (1) privind dreptul la munca, la alegerea profesiei si a locului de munca, art. 44 alin. (1) privind garantarea libertatii casatoriei, art. 20 alin. (2) privind prioritatea conventiilor internationale privitoare la drepturile fundamentale, art. 21 si art. 125 privind accesul liber la justitie si la realizarea justitiei de catre instantele judecatoresti.
    Curtea Constitutionala constata ca, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a reconsidera aceasta jurisprudenta, atat considerentele acestor decizii, cat si solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    2. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, aprobat de Consiliul Uniunii Avocatilor din Romania, Curtea constata, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora Curtea Constitutionala decide numai asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta, ca exceptia este inadmisibila, deoarece statutul criticat nu se incadreaza in aceste categorii de acte normative.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Alexandrina Coldea in Dosarul nr. 4.277/1999 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civila.
    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 octombrie 2000.

                  PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat-asistent,
                              Laurentiu Cristescu

    Intrucat magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se afla in incapacitate temporara de munca, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila,

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu