Decizia Nr.19 din 18.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) şi art. 7-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Carmen Zăbrăuţanu, cu delegaţie de substituire pentru avocatul Adrian Cristea, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie la dosar.Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată. Preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, având în vedere că dispoziţiile criticate reiau dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008.Consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate având în vedere jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.489/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) şi art. 7-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Octavian Stoenescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.125 din 20 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi s-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat şi a condamnat prevederi de lege similare ale altor ţări est-europene, constatând că atragerea dispreţului public, alături de interdicţia ocupării unor funcţii publice, se încadrează în domeniul încălcării dreptului la viaţă privată, consfinţit de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 14 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.De asemenea, arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece transformă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii într-o instanţă extraordinară, cu rol privilegiat, fiind unicul depozitar şi gestionar al Arhivei fostei Securităţi.În final, invocă nerespectarea de către prevederile de lege criticate a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2008.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, procedura de judecată respectând principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) şi art. 7-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.Textele de lege criticate reglementează structurile abilitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să efectueze acţiunile de verificare, atribuţiile Consiliului, căile de atac împotriva adeverinţelor eliberate în urma notelor de constatare şi condiţiile în care se poate exercita acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 26, 37, 41, 53, 58, 124, 126, 131 şi 132, precum şi celor ale art. 6, 8, 9 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, susţine că se încalcă şi prevederile Rezoluţiei 1.096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor de lege criticate s-a pronunţat în numeroase cauze, constatând constituţionalitatea acestora.Astfel, prin Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă criticată operează, pe de o parte, o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare sau colaboratoare ale Securităţii faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, iar, pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte sunt supuse controlului instanţelor de judecată.Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.Prin Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc în esenţă aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În final, Curtea reţine, pe de o parte, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu contravin nici celorlalte prevederi invocate din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar, pe de altă parte, că prevederile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor nu au relevanţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) şi art. 7-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean