Decizia Nr.184 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ursus Breweries“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.035/211/2007, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ursus Breweries“ - S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plăţii accizelor datorate. Astfel, dacă pentru produsele accizabile provenite din producţia internă plata accizei se face până în ziua de 25 a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă, pentru produsele provenite din spaţiul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele.În continuare arată că dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale, deoarece creează posibilitatea sancţionării contravenţionale a operatorului economic „oricând pe parcursul termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale“, precum şi a aplicării măsurii complementare a confiscării mărfii sau a contravalorii acesteia.Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 185¹ alin. (3) şi cele ale art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte aceste texte de lege este inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se arată că acestea au fost modificate în substanţa lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, soluţia legislativă nefiind preluată. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte acest text de lege este, de asemenea, inadmisibilă.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, arată că aceasta este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Prin încheiere, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul conţinut:– Art. 185¹ alin. (3): „Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni exigibilă la momentul recepţionării produselor.“– Art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): „(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.“
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:a)în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile.“;– Art. 212 alin. (1) şi (2): „(1) Pentru produsele provenite din producţia internă, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele sau la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, după caz.“Dispoziţiile art. 185¹ alin. (3) şi art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) au fost abrogate prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Dispoziţiile art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate prin art. I pct. 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009. Soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile art. 193 alin. (1) a fost preluată, în esenţă, în art. 206⁵¹ alin. (1), iar soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile art. 212 alin. (2) a fost preluată, în esenţă, în art. 213. Celelalte soluţii legislative criticate nu au fost preluate în noua reglementare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a), art. 212 alin. (1), art. 206⁵¹ alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. După modificarea survenită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, textele care au preluat soluţia legislativă au următorul conţinut: – Art. 206⁵¹ alin. (1): „Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.“; – Art. 213: „(1) Pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele.
(2) Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.“Dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au următorul cuprins: – Art. 220 alin. (1) lit. a): „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 45 - Libertatea economică şi art. 135 - Economia. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“. Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantă în astfel de situaţii, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁵¹ alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căreia se creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plăţii accizelor datorate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispoziţiilor criticate, termenul de plată a accizelor diferă după cum acestea provin din teritoriul comunitar sau din operaţiuni de import, fără însă a fi încălcat principiul egalităţii în materie fiscală. Diferenţa impusă de textul de lege criticat este motivată de existenţa unui motiv obiectiv, acela al provenienţei produsului accizabil, textul criticat aplicându-se deopotrivă tuturor operatorilor economici care comercializează produse accizabile. 3. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că art. 220, în integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, şi Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reţinut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, «Averea dobândită licit nu poate fi confiscată», ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 220 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185¹ alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ursus Breweries“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁵¹ alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu