DECIZIE Nr. 184 din 8 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin.
2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 388 din 5 iunie 2003
Costica Bulai - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Roza Szeghalmi in Dosarul nr. 10.153/1998 al Judecatoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca, prin instituirea
termenului de un an in cadrul caruia poate fi introdusa contestatia in anulare
impotriva unei hotarari irevocabile, se asigura respectarea drepturilor
procesuale ale partilor, in conformitate cu prevederile art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privitoare la
dreptul persoanei la judecarea in mod echitabil si intr-un termen rezonabil a
cauzei sale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
10.153/1998, Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura
civila, exceptie ridicata de Roza Szeghalmi.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat contravine prevederilor constitutionale privind accesul liber la
justitie, intrucat instituie termenul limita de un an in care poate fi
introdusa contestatia in anulare impotriva hotararilor irevocabile. Se
apreciaza ca in acest mod persoanele interesate, care nu au avut cunostinta de
existenta hotararii irevocabile, nu isi pot exercita drepturile procesuale
garantate de lege.
Judecatoria Oradea apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat
instituirea termenului maxim de un an pentru promovarea caii extraordinare de
atac a contestatiei in anulare nu aduce atingere accesului liber la justitie.
Se arata ca, dimpotriva, daca s-ar admite ca partea ar putea exercita oricand
aceasta cale de atac, s-ar incalca principiul privind dreptul la un proces
echitabil prevazut in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca, departe de a ingradi drepturi consacrate
constitutional, textul de lege criticat reprezinta o garantie a aplicarii
riguroase a principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectarii
drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor. Intrucat partea are
posibilitatea ca prin actele materiale de executare sa ia cunostinta despre
proces si existenta hotararii, iar cat priveste hotararile nesusceptibile de
executare silita, desi exista un termen scurt de 15 zile, acesta se calculeaza
de la data cand efectiv partea a cunoscut existenta hotararii, dar nu mai
tarziu de un an, sustinerile partii privind imposibilitatea exercitarii
drepturilor procesuale apar ca fiind neintemeiate.
Avocatul Poporului apreciaza ca exercitarea drepturilor procesuale in
cadrul unor termene legale reprezinta, de fapt, aplicabilitatea principiului
prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, in sensul judecarii unei cauze in mod echitabil si
intr-un termen rezonabil, pentru a putea fi inlaturate eventualele abuzuri ale
partilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea solutionarii unui proces. O
reglementare contrara, prin care s-ar lasa la liberul arbitru introducerea sine
die a unor cai de atac, ar determina incalcarea principiului solutionarii cu
celeritate a procesului civil.
Referitor la incalcarea art. 16 din Constitutie, se arata ca textul de lege
criticat nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, intrucat respecta
criteriile egalitatii in drepturi enumerate in art. 4 din Constitutie. Pe de
alta parte, principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui
tratament diferit atunci cand situatiile la care se aplica sunt diferite.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
319 alin. 2 din Codul de procedura civila. Textul de lege criticat are
urmatorul continut:
- Art. 319 alin. 2: "Contestatia se poate face inainte de inceperea
executarii si in tot timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare.
Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de
executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la
data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un
an de la data cand hotararea a ramas irevocabila."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 21 din Constitutie, conform carora:
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor
justitiei."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca textul de
lege criticat este contrar dispozitiilor art. 21 din Legea fundamentala,
referitor la accesul liber la justitie, intrucat limiteaza in timp, la un an de
zile, posibilitatea de a ataca cu contestatie in anulare hotararea irevocabila,
nesusceptibila de executare silita.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, fata de
imprejurarea ca hotararile irevocabile nu se comunica in cazul acelora care nu
se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, art. 319 alin. 2 din Codul
de procedura civila instituie doua termene pentru exercitarea caii
extraordinare de atac a contestatiei in anulare, si anume un termen subiectiv
de 15 zile, care incepe sa curga de la data cand contestatorul a luat
cunostinta de hotarare, si un termen obiectiv de un an, care curge de la data
cand hotararea a ramas irevocabila.
In aceasta materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a conditionat
valorificarea unui drept de exercitarea sa in interiorul unui anumit termen, nu
s-a procedat in acest fel cu intentia de a restrange accesul liber la justitie,
de care, in mod evident, cel interesat a beneficiat in cadrul termenului legal
instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, in
vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenind
astfel abuzurile si asigurand protectia drepturilor si intereselor legitime ale
celorlalte parti. De altfel, Curtea a statuat in mod constant ca reglementarea
de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin
Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau
procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere
a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni
exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala
masura ocrotite.
Asa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au in vedere
solutionarea procesului cu celeritate, in absenta lor, contestatia in anulare
putand fi formulata oricand, fapt ce ar fi de natura a genera o stare de
perpetua incertitudine cat priveste raporturile juridice stabilite printr-o
hotarare judecatoreasca irevocabila, afectand astfel grav stabilitatea si
securitatea care trebuie sa le caracterizeze.
De altfel, art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia
"Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum
si art. 128, care prevede ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile
interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile
legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei
si procedurii de judecata, inclusiv a conditiilor de exercitare a cailor de
atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat
reprezinta expresia aplicarii dispozitiilor constitutionale invocate mai sus.
Departe de a ingradi drepturi consacrate constitutional, reglementarea
prevazuta de art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civila constituie o
garantie a aplicarii principiului prevazut de art. 6 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind
judecarea unei cauze in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, in scopul inlaturarii
oricaror abuzuri din partea partilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea
nejustificata a solutionarii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 2
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Roza Szeghalmi in Dosarul
nr. 10.153/1998 al Judecatoriei Oradea.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu