Decizia Nr.181 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Nistor în Dosarul nr. 3.987/233/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.223D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Nistor în Dosarul nr. 3.914/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.223D/2010 la Dosarul nr. 1.040D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.223D/2010 la Dosarul nr. 1.040D/ 2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 11 februarie şi 17 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.987/233/2009 şi nr. 3.914/233/2008,Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 299 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Anica Nistor în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât exclud posibilitatea ca recursul să fie judecat în toate cazurile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce este de natură să încalce dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, principiul egalităţii, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare.Tribunalul Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 şi art. 299 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 2: „Tribunalul judecă:1. în primă instanţă: a)procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;b)procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;c)conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;d)procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;e)procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială;f)procesele şi cererile în materie de expropriere;g)cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;h)cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;i)cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă; 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.“; – Art. 299: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.“ După adoptarea Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, textul art. 299 are următorul conţinut: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 1¹. Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Curtea constată că, ulterior sesizării, dispoziţiile art. 299 din Codul de procedură civilă au fost completate cu alin. 1¹ prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cuprinsă în alin. 1 şi 2, nu a suferit nicio modificare. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică, în esenţă, modalitatea prin care legiuitorul a reglementat competenţa materială a instanţelor de judecată, considerând că astfel sunt încălcate dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, principiul egalităţii, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare. Or, Curtea constată că asemenea susţineri, care vizează, practic, modificarea unor soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. În consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Nistor în dosarele nr. 3.987/233/2009 şi nr. 3.914/233/2008 ale Tribunalului Galaţi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae