Decizia Nr.181 din 01.04.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. c) ultima teză din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 375 din 21 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Bucs Laszlo Miklos, Bucs Jozsef Laszlo, Bucs Ana Margareta, Bucs Francisc, prin mandatar Bucs Csaba, şi Bucs Csaba - în nume personal - în Dosarul nr. 1.040/64/2011* al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Florin Dumitru Georgescu în Dosarul nr. 242/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 653D/2013 şi nr. 703D/2013.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 martie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:3. Prin Încheierea din 20 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.040/64/2011*, şi prin Decizia civilă nr. 4.276/2013 din 26 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 242/44/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.4. Excepţia a fost ridicată de Bucs Laszlo Miklos, Bucs Jozsef Laszlo, Bucs Ana Margareta, Bucs Francisc, prin mandatar Bucs Csaba, şi Bucs Csaba - în nume personal - într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 89/F din 26 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face, şi de Florin Dumitru Georgescu cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 344 din 3 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, „acceptând că regulile pentru acordarea de măsuri compensatorii, stabilite prin capitolul III din Legea nr. 165/2013, sunt aplicabile şi cererilor de compensare a obligaţiilor reciproce de plată formulate în baza art. 22 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, atunci dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“.6. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.7. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia, apreciază că, „acceptând că regulile pentru acordarea de măsuri compensatorii, stabilite prin capitolul III din Legea nr. 165/2013, sunt aplicabile şi cererilor de compensare a obligaţiilor reciproce de plată formulate în baza art. 22 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, atunci dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul său de vedere în Dosarul nr. 653D/2013, apreciază ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Acestea au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008.10. De asemenea, Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul său de vedere în Dosarul nr. 703D/2013, apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu sunt în contradicţie cu exigenţele impuse de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalităţilor de acordare a despăgubirilor nu este de natură a avea caracter retroactiv. În această materie este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Însă, ţinând seama de notele autorilor excepţiei, Curtea constată că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la art. 50 lit. c) ultima teză din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. c) ultima teză din Legea nr. 165/2013, cu următorul conţinut:

– Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 50: „La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...] c) articolele 13, 14, 14¹, 14², 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ şi articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă.“14. Textul de lege criticat face referire la dispoziţiile art. 22 din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:

– Art. 22: „(1) În cazul în care statul şi persoanele îndreptăţite au obligaţii reciproce de plată şi, respectiv, restituire, a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, ori a altor acte normative anterioare prin care s-au acordat despăgubiri şi, respectiv, a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, la cererea persoanei îndreptăţite, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se va dispune compensarea acestora.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), cele două obligaţii reciproce de plată se vor compensa până la concurenţa celei mai mici dintre ele.(3) Pentru a dispune măsura compensării, vor fi avute în vedere, referatul aprobat de conducătorul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, prin care se constată ca posibilă restituirea în natură a imobilului şi decizia/dispoziţia emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, a cererii de retrocedare sau, după caz, ordinul conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale sau locale învestite cu soluţionarea notificărilor, prin care s-au acordat sau, după caz, propus despăgubiri.(4) Asupra măsurii compensării, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va decide numai după ce a fost urmată procedura prevăzută la art. 16 alin. (3)-(6), pe baza raportului întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de plată. Suma reprezentând despăgubirea încasată va fi actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, prin aplicarea indicelui de inflaţie, pentru situaţiile generate de aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare.
(5) În situaţia de la alin. (4), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite potrivit alin. (4).(6) Dispoziţiile alin. (1)-(3) şi alin. (5), se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care se invocă o creanţă constatată printr-o decizie/ordin emise în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(7) În cazul prevăzut la alin. (6) titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată potrivit alin. (4).(8) În cazul în care suma reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, este mai mare decât despăgubirea stabilită potrivit alin. (4) sau, după caz, cea consemnată/propusă în decizia/ordinul emise în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, după dispunerea compensării, se va înştiinţa entitatea învestită cu soluţionarea notificării având ca obiect restituirea în natură a imobilului, despre suma rămasă de restituit de către persoana îndreptăţită.“15. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale alin. (2) al art. 15 care consacră principiul neretroactivităţii legii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prezenta excepţie a fost ridicată în cadrul unor litigii având ca obiect acordarea de despăgubiri, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar argumentele invocate de autori în susţinerea criticii vizează succesiunea în timp a legilor care au reglementat compensarea obligaţiilor de plată între stat şi persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii. 17. Aşa cum s-a reţinut în literatura de specialitate (C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All, Bucureşti, 1993, p.328), compensaţia este modul de stingere a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele. Prin ipoteză, compensaţia presupune existenţa a două raporturi juridice obligaţionale distincte, în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt creditor şi debitor, una faţă de cealaltă. Raportând cele menţionate la prezenta cauză, Curtea reţine că art. 22 din Legea nr. 247/2005 reglementa o compensare legală a obligaţiilor reciproce dintre stat şi persoanele îndreptăţite la restituire. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale cele ale art. 50 lit. c) ultima teză din Legea nr. 165/2013, faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că, pentru a exista retroactivitate, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: între cele două prevederi legale succesive să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, Decizia nr. 58 din 26 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002, şi Decizia nr. 315 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 29 octombrie 2004). 19. De asemenea, Curtea Constituţională a mai constatat că înlăturarea principiului aplicării imediate a legii civile noi, şi deci ultra-activitatea legii vechi, nu poate fi admisă decât dacă este expres prevăzută de legea nouă. Totodată, prin Decizia nr. 658 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, Curtea a mai reţinut că, în cazul în care legea nouă îşi limitează incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp, aşadar integrate domeniului său temporal legitim de aplicare, nu contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. 20. Totodată, Curtea Constituţională a statuat, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte dispoziţii legale criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“ (în acest sens a se vedea Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001). 21. Luând în considerare argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, în prezenta cauză, abrogarea prevederilor art. 22 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin art. 50 lit. c) ultima teză din Legea nr. 165/2013, nu produce efecte retroactive, reglementările juridice succesive prezentând în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. 22. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). De asemenea, acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte nu are ca efect privarea de dreptul de proprietate, garantat şi ocrotit de Constituţie, ci doar stabileşte o modalitate prin care statul român garantează aplicarea dreptului. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii: DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bucs Laszlo Miklos, Busc Jozsef Laszlo, Bucs Ana Margareta, Bucs Francisc, prin mandatar Bucs Csaba, şi Bucs Csaba - în nume personal - în Dosarul nr. 1.040/64/2011* al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Florin Dumitru Georgescu în Dosarul nr. 242/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. c) ultima teză din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 aprilie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici