DECIZIE   Nr. 18 din 22 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 80 din 30 ianuarie 2004

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, exceptie ridicata de Adalbert Mate in Dosarul nr. 4.266/2003 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere ca dispozitiile legale criticate au fost abrogate anterior sesizarii Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.266/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Exceptia a fost ridicata de Adalbert Mate cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 1.423/CA/2003, pronuntata de Tribunalul Sibiu in Dosarul nr. 6.216/2002.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 138 alin. (1) si (2). Astfel, arata ca, potrivit Normelor date in aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.066/1999, impozitul datorat se stabileste in functie de sumele de bani obtinute in urma lichidarii activului patrimoniului, iar preluarea patrimoniului afacerii in patrimoniul personal de catre persoana care a exercitat activitatea este considerata, din punct de vedere fiscal, o instrainare. Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii incalca prevederile constitutionale potrivit carora impozitele, taxele si orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege in limitele si conditiile stabilite de aceasta. In justificarea acestui punct de vedere arata ca "nu exista lege in vigoare in Romania care prin incalcarea principiului autonomiei de vointa sa impuna ca un fapt juridic, in speta incetarea activitatii profesiei de avocat, sa insemne concomitent o instrainare intre patrimoniul cabinetului de avocat si avocatul titular al aceluiasi cabinet, prin ignorarea unui element fundamental al actelor juridice: consimtamantul". In continuare autorul sustine ca obligarea unei persoane fizice "de a primi patrimoniul printr-o <<instrainare>>, conform interpretarilor fiscale", contravine prevederilor constitutionale potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari. De asemenea, considera ca principiul egalitatii de tratament este incalcat si prin prisma faptului ca "pentru societati comerciale, cat si pentru asociatii familiale, dar si pentru persoane fizice comercianti, o instrainare se constata si se dovedeste printr-un inscris". Or, se arata ca, in speta, o parte dintre bunurile care au constituit aportul sau in natura au revenit in proprietatea sa personala, iar o alta parte a fost preluata cu titlu gratuit, "fara a fi donatie", de catre un alt avocat titular al aceluiasi cabinet. In final, pune in discutie modul in care se justifica raspunderea cabinetului sau a persoanei fizice cu intregul patrimoniu, inclusiv al familiei sale, daca patrimoniile cabinetului de avocat si cel al persoanei titulare sunt separate.
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, deoarece, prin prevederile art. 85 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, aprobata prin Legea nr. 493/2002, Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca textul de lege criticat, desi abrogat, a fost preluat in noua reglementare, conservandu-se astfel obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, pe care o considera insa neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca, in virtutea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, deoarece Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, aprobata prin Legea nr. 493/2002.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999. Acest act normativ a fost abrogat insa, inainte de sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 493/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002. Ulterior abrogarii, Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost respinsa prin Legea nr. 206/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002.
    Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, potrivit carora Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat asupra dispozitiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, exceptia apare ca fiind inadmisibila. De altfel, acest aspect este sesizat si de instanta de judecata, care insa nu a procedat la respingerea exceptiei ca inadmisibila, asa cum impun prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, ci a inaintat-o Curtii Constitutionale spre solutionare.
    De altfel, autorul exceptiei critica solutia legislativa potrivit careia, in procedura lichidarii, preluarea patrimoniului afacerii in patrimoniul personal de catre persoana care a exercitat activitatea este considerata, din punct de vedere fiscal, o instrainare. Or, Curtea observa ca aceasta prevedere nu se regasea in art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, ci in dispozitiile normelor metodologice de aplicare a acestei ordonante, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.066/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 5 ianuarie 2000. Asa cum insa prevad dispozitiile constitutionale ale art. 146 lit. d), competenta Curtii Constitutionale pe calea exceptiei de neconstitutionalitate se limiteaza doar la controlul legilor si al ordonantelor, verificarea continutului hotararilor Guvernului fiind de competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care pot sa statueze, cu ocazia controlului specific, asupra conformitatii acestora cu actul normativ cu forta juridica superioara, respectiv legea.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, exceptie ridicata de Adalbert Mate in Dosarul nr. 4.266/2003 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 ianuarie 2004.

                     PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman