DECIZIE   Nr. 176 din 18 iunie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal, precum si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 542 din 24 iulie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal, precum si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr. 1.373/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspund autorul exceptiei, Lidia Simona Seceleanu, si partea, Ioana Jabin, lipsind Pierre Jabin, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorul exceptiei ridica direct in fata Curtii exceptia privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, aratand ca, intrucat procesul penal cuprinde si faza de urmarire penala, in aceasta faza norma legala criticata nu este operanta, deoarece prevede ca sesizarea Curtii Constitutionale se face de instantele judecatoresti. Textul de lege se refera exclusiv "la instanta ca subiect oficial". Or, controlul de constitutionalitate "nu poate lasa in afara sa o parte a unui proces", cu atat mai mult faza de urmarire penala in care "se angajeaza forma maxima a raspunderii juridice, cea penala". Avand in vedere importanta controlului de constitutionalitate, autorul exceptiei considera ca se impune acceptarea ridicarii acesteia si in fata Curtii Constitutionale, in spiritul dispozitiilor art. 144 din Constitutie si al tratatelor internationale la care Romania este parte.
    In ceea ce priveste exceptia ridicata in fata instantei judecatoresti, arata ca organul de urmarire penala a inclus pe lista functionarilor publici si notarul, desi acesta nu face parte din aceasta categorie. In acest sens prezinta un act provenind de la Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Mai arata ca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul functionarilor publici se stabileste prin lege organica, cerinta pe care nu o indeplineste Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, singura lege care trebuie avuta in vedere la stabilirea calitatii de functionar public a notarului. Dispozitiile art. 147, 246 si 289 din Codul penal sunt neconstitutionale, deoarece pe baza lor notarul este considerat functionar public. Referitor la dispozitiile art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, arata ca acestea sunt neconstitutionale, deoarece asigura o singura cale de atac impotriva hotararilor date in procesele penale. Solicita admiterea exceptiilor ridicate.
    Ioana Jabin, in concluziile sale, lasa solutionarea exceptiei la aprecierea instantei constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public cere respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, ridicata direct in fata Curtii, deoarece legea nu prevede posibilitatea ridicarii unei exceptii de neconstitutionalitate direct in fata Curtii Constitutionale, iar pe de alta parte, dispozitia criticata nu are legatura cu cauza. In ceea ce priveste exceptia care formeaza obiectul sesizarii adresate Curtii in conditiile legii, reprezentantul Ministerului Public cere respingerea acesteia ca neintemeiata. Faptul ca legiuitorul nu a prevazut intre caile de atac impotriva sentintei penale pronuntate in dosarul de fond si pe aceea a apelului nu constituie o incalcare a dispozitiilor constitutionale privind accesul liber la justitie, deoarece, asa cum este statuat prin art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Exceptia este, asadar, nefondata, deoarece critica nu priveste neconstitutionalitatea unor norme legale, ci aplicarea acestora.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.373/2001, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, art. 246 si 289 din Codul penal, precum si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca definirea prin Codul penal a notiunii de functionar public contravine dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Legea fundamentala, dat fiind ca actul normativ la care face trimitere Constitutia este Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, iar continutul notiunii de functionar folosita de Codul penal este diferit de cel consacrat prin aceasta lege. Astfel, desi notarul nu este functionar public, in sensul Legii nr. 188/1999, el este caracterizat ca atare in aplicarea Codului penal. Avand in vedere atat continutul dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, cat si faptul ca reglementarea prevazuta de Codul penal este anterioara Constitutiei din 1991, autorul exceptiei sustine, de asemenea, ca prevederile textelor de lege criticate trebuie considerate ca iesite din vigoare.
    In ceea ce priveste dispozitiile din Codul de procedura penala, autorul exceptiei sustine ca acestea incalca egalitatea in drepturi a justitiabililor, deoarece ii priveaza de o cale de atac pe cei judecati in prima instanta de catre curtile de apel.
    In incheierea prin care a sesizat Curtea Constitutionala instanta de judecata a formulat opinia ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Considerentele pe care se sprijina instanta de judecata in sustinerea acestei opinii sunt urmatoarele:
    "Constitutia nu defineste notiunile de functionar public si de functionar, reglementarea statutului juridic al acestor categorii de persoane fiind atributul legiuitorului. Codul penal, care este o lege organica, defineste notiunile de functionar public si de functionar prin dispozitiile art. 147, in conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie. Tot de competenta exclusiva a legiuitorului tine si stabilirea infractiunilor savarsite de catre functionarii publici sau functionari, asa cum este cazul infractiunilor prevazute la art. 246 si 289 din Codul penal.
    Totodata dispozitiile art. 147 din Codul penal nu contravin nici dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, conform carora reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organica, deci de catre legiuitor, ceea ce s-a realizat de altfel prin Legea nr. 188/1999, care si ea defineste notiunea de functionar public.
    Eventualele deosebiri intre cele doua reglementari legale nu reprezinta insa o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si aplicare a legilor, ce este de atributul instantelor de judecata.
    Referitor la considerarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c), ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala este de mentionat ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, atat timp cat ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor, nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice."
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera exceptia de neconstitutionalitate neintemeiata.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "Prin dispozitiile Constitutiei nu se realizeaza definirea nici a notiunii de functionar public, nici a celei de functionar, aceasta, precum si statutul acestor categorii de salariati fiind de domeniul legii. Sensul acestor notiuni este stabilit in art. 147 din Codul penal si in Legea nr. 188/1999 care reglementeaza Statutul functionarilor publici, deosebirile dintre aceste doua reglementari nefiind o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si aplicare a legilor, ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale".
    Intrucat constitutionalitatea unei dispozitii legale nu poate fi examinata prin raportare la o alta dispozitie legala, ci doar prin raportare la o norma constitutionala, "reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti functionari, nu poate fi considerata neconstitutionala, cata vreme cele doua notiuni sunt de nivelul legii. Dispozitiile art. 147 din Codul penal, care le definesc, nu incalca nici prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, intrucat Codul penal este o lege organica".
    Referitor la critica adusa prin exceptia de neconstitutionalitate dispozitiilor cuprinse in art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, presedintele Camerei Deputatilor arata ca "Liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, considerandu-se ca stabilirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, solutie ce rezulta din art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform caruia <<Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.>> [...] Principiul egalitatii in fata legii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decat diferit."
    Guvernul Romaniei apreciaza, de asemenea, ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "sustinerile privind neconstitutionalitatea notiunilor de functionar public si functionar sunt neintemeiate, intrucat acestea nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei. Intr-adevar, cele doua notiuni definite in art. 147 din Codul penal nu sunt de rang constitutional, nici o dispozitie a Constitutiei necontinand vreo definitie a acestor notiuni.
    Reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti functionari, nu poate fi considerata neconstitutionala atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate de Constitutie ca tinand de domeniul legii".
    Pe de alta parte, se arata in motivarea punctului de vedere al Guvernului, "neconcordanta intre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr. 188/1999, invocata de autorul exceptiei, nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o problema de interpretare juridica".
    In ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, Guvernul, intemeindu-se pe jurisprudenta Curtii Constitutionale, considera ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt fondate, deoarece prin aceste dispozitii legale nu se incalca nici principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si nici principiul liberului acces la justitie. Astfel, se arata in motivarea punctului de vedere al Guvernului, "In Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in art. 2 din Protocolul nr. 7, se prevede un dublu grad de jurisdictie si nu un triplu grad, ca in legislatia romana, statuandu-se ca <<orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.>> Prin urmare, prevederile art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care stabilesc pentru anumite cauze doua grade de jurisdictie - judecata in prima instanta si judecata in recurs -, indeplinesc conditiile prevazute de art. 2 din Protocolul nr. 7, neputandu-se astfel sustine ca ele nu ar fi compatibile cu prevederile Conventiei europene".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii legale:
    Codul penal:
    - Art. 147: "Prin <<functionar public>> se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.
    Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care executa o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.";
    - Art. 246: "Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.";
    - Art. 289: "Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
    Tentativa se pedepseste."
    Codul de procedura penala:
    - Art. 29: "Curtea Suprema de Justitie: [...]
    2. ca instanta de recurs, judeca:
    a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    - Art. 361 alin. 1: "Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    - Art. 385^1:
    "1 Pot fi atacate cu recurs: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel."
    Prevederile din Constitutia Romaniei, invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul penal, mentionate mai sus, sunt urmatoarele:
    - Art. 72 alin. (3): "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; [...]
    i) statutul functionarilor publici."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul de procedura penala, mentionate mai sus, au fost invocate, generic, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prevederile cuprinse in art. 16 (Egalitatea in drepturi), art. 125 (Instantele judecatoresti) si art. 128 (Folosirea cailor de atac) din Constitutia Romaniei, fara insa a se motiva incalcarea acestora.
    Independent de aceasta autorul exceptiei a ridicat direct in fata Curtii Constitutionale exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 23: "(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
    (2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata.
    (3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
    (4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor; precum si dovezile necesare.
    (5) Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.
    (6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in conditiile mai sus aratate, in motivarea acesteia, desi nu face o trimitere directa la o dispozitie constitutionala care ar fi incalcata, sustine ca o corecta interpretare a dispozitiilor art. 144 din Legea fundamentala si a celor din tratatele internationale la care Romania este parte, implica acceptarea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate si direct in fata Curtii Constitutionale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    Reglementarea prin lege implica definirea de catre insasi autoritatea legiuitoare a termenilor pe care ii foloseste, cu conditia sa nu fie vorba de termeni definiti prin Constitutie, in acest caz legiuitorul avand obligatia sa nu se abata de la sensul termenilor in cauza, stabilit prin Legea fundamentala.
    Libertatea legiuitorului de a defini notiunile cu care opereaza in procesul de reglementare poate da nastere la diferente in determinarea continutului si a intelesului acelorasi termeni, in raport cu domeniul reglementat. Faptul poate genera dificultati de interpretare cu ocazia aplicarii dispozitiilor legale care contin notiuni omonime folosite cu sens diferit, dar - in masura in care nu se abate de la Constitutie - nu este neconstitutional.
    In cazul notiunilor de functionar public si de functionar, definite la art. 147 din Codul penal, nu se poate retine ca textul de lege mentionat este neconstitutional, deoarece Constitutia nu contine definitii ale acestor notiuni, iar din faptul ca prin art. 72 alin. (3) lit. i) stabileste ca statutul functionarilor publici sa fie reglementat prin lege organica nu se poate trage concluzia ca definitiile date in acel act normativ sunt obligatorii pentru intelegerea si aplicarea Codului penal.
    Nu se poate admite nici sustinerea ca prin definirea in Codul penal a notiunii de functionar public s-au incalcat dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, deoarece obiectul de reglementare al Codului penal nu il constituie "statutul functionarilor publici", ci stabilirea infractiunilor, a pedepselor si a conditiilor de tragere la raspundere penala a celor care comit infractiuni.
    Pe de alta parte, chiar si in cazul in care s-ar avea in vedere un sens foarte larg al notiunii de "statut al functionarilor publici" - in care s-ar cuprinde si includerea in aceasta categorie a unor persoane, altele decat cele identificate prin acest nume in Legea nr. 188/1999, apte sa comita infractiuni de serviciu - este de retinut ca legea penala, prin care se stabilesc elementele constitutive ale infractiunilor, inclusiv elementele care caracterizeaza subiectul activ al acestor fapte, este o lege organica, in sensul art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, astfel ca nici in acest caz exceptia de neconstitutionalitate a art. 147, 246 si 289 din Codul penal nu poate fi admisa.
    Critica textelor din Codul de procedura penala mentionate in sesizarea instantei este facuta la modul general, fara argumente si fara referiri concrete la continutul prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le invoca. Critica formulata de autorul exceptiei, in sensul ca dispozitiile din Codul de procedura penala la care se refera incalca egalitatea in drepturi a justitiabililor prin faptul ca ii priveaza de o cale de atac pe cei judecati in prima instanta de curtile de apel, este nefondata, dat fiind ca nici Constitutia Romaniei si nici tratatele internationale la care Romania este parte nu prevad obligativitatea mai multor cai de atac in procesele penale, stabilirea numarului si a continutului acestora fiind, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala, de competenta legiuitorului. De asemenea, Curtea retine ca in cadrul procedurii stabilite de legiuitor partile in proces au aceleasi drepturi si obligatii, fara nici o discriminare.
    In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale mai sus mentionate, respingand de fiecare data exceptiile ridicate.
    Astfel, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal, prin Decizia nr. 124 din 26 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea a statuat ca "reglementarile privitoare la notiunile de functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezinta o problema de domeniul jurisdictiei constitutionale".
    De asemenea, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128, conform carora, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    Considerentele din acele decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, invocata in timpul dezbaterilor din sedinta publica a Curtii Constitutionale, aceasta este inadmisibila, deoarece o astfel de procedura contravine atat dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care prevad: "Curtea Constitutionala. [...] hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor", dar si prevederilor art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 23 alin. (1), care reiau textul constitutional precizand ca "decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". In jurisprudenta sa Curtea, prin Decizia nr. 212 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, a statuat ca "Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie prevad in mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale in materia controlului concret de constitutionalitate [...]".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr. 1.373/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 iunie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu