DECIZIE   Nr. 175 din 6 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 217 din 30 martie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Valentina Bărbăţeanu           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ahmad Rashid în Dosarul nr. 5.736/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.162D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Zhang Chuanfa în Dosarul nr. 9.559/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Magistratul-asistent învederează Curţii că în ambele dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2006 la Dosarul nr. 2.136D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2. Menţionează că asupra prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, soluţiile şi considerentele acestora păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 septembrie 2006 şi 9 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor „art. 5 alin. (1) şi ale art. 5 pct. 2" din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Ahmad Rashid şi Zhang Chuanfa în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului de refugiat.

In motivările excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi pe cele ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se argumentează critica de neconstituţionalitate pe lipsa de precizie şi claritate, susţinându-se că textele criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de convenţia amintită, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi „suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu".

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, riscul ca solicitantul de azil să fie supus, la întoarcerea în ţara de origine, la tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante urmând a se aprecia în concret, în funcţie de atingerile aduse persoanei petentului, drepturilor şi libertăţilor acestuia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.136D/2006, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată.

Avocatul Poporului precizează că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26 alin.  (1) şi alin. (2) pct. 2, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Apreciază că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) şi ale art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România (devenite, ca urmare a renumerotării şi republicării, art. 5 pct. 2), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.

La data sesizării Curţii Constituţionale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.

Prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esenţă, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.

Prin urmare, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut:

- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia subsidiară:

(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ahmad Rashid şi Zhang Chuanfa în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu