DECIZIE Nr.
169 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (1 2) si (2) din
Ordonan?a de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (12) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Vasile Ioan Savu în Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti -Secţia I penală.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
asistat de avocat Doru-Viorel Ursu.
Procedura este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2.434/R din 13 octombrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 32.437/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi 22 din Legea
nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (12) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicată de Vasile Ioan Savu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, „pornind de la obiectul de activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, stabilite prin lege, analiza [...] prevederilor Legii nr. 78/2000
şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia că
urmărirea penală într-o cauză dată este de competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie în condiţiile în care infracţiunea pentru care s-a început
urmărirea penală şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este [...] o
infracţiune de corupţie propriu-zisă [...]". Configurarea „unei alte
situaţii juridice" este, în opinia autorului excepţiei, fără suport legal
şi poate fi „împiedicată" doar de Curtea Constituţională. Se arată în
acest sens că din actele dosarului se poate constata că împotriva inculpatului
nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu a fost trimis în judecată pentru o
infracţiune de corupţie şi, prin urmare, „urmărirea penală efectuată de
procurorii DNA şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii
prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza dispoziţiilor procedurale
cuprinse în art. 13 alin. (1), (11) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 43/2002, cu modificările
ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea
prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din
Constituţia României."
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări în
raport cu criteriul egalităţii în drepturi prevăzut în art. 4 alin. (2) din
Constituţie. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere
nici dreptului la un proces echitabil sau la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil, pentru că nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de
drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces
public judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege,
într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi pentru ipoteza în
care urmărirea penală se efectuează de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile art. 13 alin. (1),
(12) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Prevederile din Legea nr. 78/2000 criticate ca
neconstituţionale au următorul cuprins:
- art. 5 alin. (2): „In
înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
infracţiunile prevăzute la art. 10-13.";
- art. 13: „Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un
partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără
scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii
pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. ";
- art. 22: „In cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea
penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror."
Prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 criticate ca neconstituţionale au următorul cuprins:
- art. 13: „(1) Sunt de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre
următoarele condiţii:
a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care
le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a
200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi
publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă
valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie
este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale
ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice
sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care
formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai
Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora;
consilieri ai miniştrilor; judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii
Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi
locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii
prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai
Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul,
prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României;
preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali,
generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii
consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti;
primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi
viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii;
conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi
persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia
conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi
comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii;
comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de
conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes
naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor
comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice
care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale
financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu
modificările şi completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(12)
Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală,
dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a
1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi
5, art. 246, 247, 248 şi 2481 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi
178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările
şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru
infracţiunile prevăzute la alin. (1), (11) şi (12)."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind
încălcate prin aceste texte de lege sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, în art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi în art. 124 alin. (2) referitoare la
unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Analizând această excepţie, se constată că dispoziţiile
de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate
într-o cauză în care, formulându-se critici identice, se invoca încălcarea art.
16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Cu acel
prilej, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr.
876 din 30 noiembrie 2006, a constatat că, în realitate, criticile autorului nu
vizează neconstituţionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei,
ci modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, autorul excepţiei susţine că împotriva
inculpaţilor nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu au fost trimişi în judecată
pentru o infracţiune de corupţie şi, în consecinţă, „urmărirea penală efectuată
de procurorii Direcţiei Naţionale Anticoruptie şi trimiterea în judecată sub
aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în
baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (11) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea
nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21
alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României".
In acest context, se solicită Curţii Constituţionale
cenzurarea unei eventuale interpretări a dispoziţiilor ce reglementează
activitatea şi competenţa Direcţiei Naţionale Anticoruptie, interpretare ce ar determina, potrivit susţinerilor
autorului excepţiei, deturnarea scopului înfiinţării şi atribuţiilor specifice
acestei direcţii, extinderea nelegală a obiectului de activitate şi a
atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea
cetăţenilor chemaţi în justiţie.
Asemenea critici, vizând interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor legale, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale,
care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată", fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de
atac prevăzute de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei, cele statuate prin Decizia nr. 876/2006,
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (12) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie ridicată de Vasile Ioan Savu în
Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu