DECIZIE   Nr. 168 din 28 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 269 din 24 martie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Antonia Constantin                -  procuror

Irina Loredana Lăpădat       -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Georgeta Camelia Şucu în Dosarul nr. 3. 661/2005 al Judecătoriei Ploieşti.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că limitarea întreţinerii datorate de către părinte sau de către adoptator la o cotă procentuală din veniturile de muncă ale acestora contravine dispoziţiilor art. 48 din Constituţie şi este anacronică faţă de actuala realitate socială, în care astfel de debitori pot realiza şi alte categorii de venituri, în afara celor din muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 31 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3. 661/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Georgeta Camelia Şucu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, deoarece limitează plata obligaţiei de întreţinere ce incumbă părintelui doar la veniturile din muncă ale acestuia, fiind nesocotit dreptul copilului la educaţie şi instruire în cazul în care părintele realizează şi alte categorii de venituri, precum cele provenite din chirii, dobânzi, dividende.

Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în esenţă, cu motivarea că veniturile din muncă ale debitorului includ atât veniturile din munca prestată efectiv, cât şi orice alte venituri cu caracter de continuitate realizate de părintele obligat la plată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se referă la o problemă de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 94 din Codul familiei, însă din motivarea acesteia rezultă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte numai alin. 3 al acestui articol, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestui text de lege, potrivit căruia: „Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. " In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii între soţi şi la drepturile şi îndatoririle părinteşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 94 alin. 3 din Codul familiei stabilesc cuantumul întreţinerii datorate copilului minor de către părintele firesc sau de către adoptator sub forma unor cote procentuale ce variază în funcţie de numărul copiilor beneficiari. Astfel, legiuitorul a stabilit un plafon maxim din câştigul din muncă, datorat ca pensie de întreţinere pentru copilul minor, pentru a nu-l lipsi nici pe debitorul obligaţiei de mijloacele necesare traiului.

Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 327 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 septembrie 2004, art. 94 alin. 3 din Codul familiei nu instituie nici o interdicţie formală în ceea ce priveşte raportarea pensiei de întreţinere şi la alte venituri decât cele din muncă. Dimpotrivă, prevederile art. 94 alin. 3 din Codul familiei îşi găsesc aplicare numai în cazul în care pensia de întreţinere este stabilită prin raportare exclusiv la câştigul din muncă al debitorului obligaţiei, nu şi în cazul în care acesta din urmă realizează şi alte categorii de venituri. Aceasta deoarece, potrivit art. 94 alin. (1) din Codul familiei, „Intreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti". Acest text de lege reprezintă regula generală a determinării cuantumului întreţinerii, aplicabilă în situaţia în care debitorul obligaţiei de întreţinere are şi alte surse de venituri în afara câştigului din muncă, iar alin. 3 al art. 94 este o normă specială ce determină plafonul maxim al întreţinerii pentru cazul în care executarea obligaţiei se face exclusiv asupra câştigului din muncă al părintelui.

Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Curtea constată astfel că prevederea legală criticată este în deplin acord cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, contribuind pe deplin la realizarea protecţiei familiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Georgeta Camelia Şucu în Dosarul nr. 3. 661/2005 al Judecătoriei Ploieşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat