DECIZIE   Nr. 166 din 21 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 585 din 30 noiembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe Serban si Tibi Hainal in Dosarul nr. 565/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999 si au fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 octombrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, prin Incheierea din 21 mai 1999 a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe Serban si Tibi Hainal intr-o cauza penala avand ca obiect solutionarea apelului declarat de autorii exceptiei impotriva Sentintei penale nr. 195/1999, pronuntata de Judecatoria Buftea.
    In motivarea exceptiei s-a sustinut ca dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal incalca prevederile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) si (9), art. 49 alin. (1) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie, sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, deoarece alin. 3 al art. 81 din Codul penal, introdus prin Legea nr. 140/1996, ingradeste posibilitatea instantei de a lua masura suspendarii executarii pedepsei privative de libertate aplicate inculpatilor.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata pentru urmatoarele motive:
    1. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei, ca si alte modalitati de executare a acesteia, nefiind obligatorie pentru instantele de judecata, poate fi dispusa, potrivit probelor administrate, numai in masura in care se apreciaza ca scopul educativ si sanctionator al pedepsei va putea fi atins si fara privare de libertate.
    2. Interventia legiuitorului, prin stabilirea unor conditii pentru aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, apare ca absolut normala, acestea avand menirea de a intregi criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt inscrise in dispozitiile art. 72 din Codul penal, de care instantele judecatoresti trebuie sa tina seama atunci cand stabilesc pedeapsa ce trebuie aplicata, atat in ceea ce priveste felul si cuantumul acesteia, cat si modalitatea de executare. Desi, potrivit dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, abrogarea unor legi sau dispozitii legale, ca de altfel si adoptarea ori modificarea lor, nu apartine competentei Curtii Constitutionale, se impune cu necesitate ca Guvernul - principala autoritate publica investita cu initiativa legislativa - sa procedeze la abrogarea sau modificarea unor texte din Codul penal, Codul de procedura penala, precum si a altor dispozitii ale legilor penale, care sa elimine acele probleme contradictorii cu care se confrunta instantele judecatoresti. De altfel in actualul context social se impune reaprecierea politicii penale privitoare la masurile privative de libertate si, deci, implicit a pedepselor stabilite pentru anumite infractiuni, menite sa asigure, pe de o parte, combaterea fenomenului infractional si, pe de alta parte, sa asigure instantelor de judecata posibilitatea unor individualizari echitabile in raport cu fiecare situatie in parte, astfel incat sa se evite pronuntarea unor solutii "sablon".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, raportate la dispozitiile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) si (9), art. 49 alin. (1) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie, este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
    Limitarea aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei numai pentru infractiunile sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 12 ani nu incalca nici o dispozitie din Constitutie. Dispozitiile art. 22 alin. (2), ale art. 23 alin. (1) si (9) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie, invocate de autorul exceptiei, nu au nici o legatura cu aceasta. In speta numai textul art. 16 alin. (1) din Constitutie putea fi invocat, datorita caracterului si legaturii, sub anumite aspecte, cu prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal. La art. 16 alin. (1) se refera si deciziile Curtii Constitutionale nr. 25/1999 si nr. 79/1999. Insa, examinand si aceste prevederi, Curtea a decis ca ele nu contravin dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal.
    Aceste decizii sunt mentionate si in punctul de vedere al Guvernului pentru urmatoarele considerente:
    - art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui;
    - regimul pedepselor si al executarii acestora constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze, in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care are urmatorul cuprins: "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, statuand ca acestea sunt constitutionale pentru urmatoarele considerente:
    - limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei numai la infractiunile prevazute de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 12 ani nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece instituirea acestei masuri nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi;
    - regimul pedepselor constituie o problema de politica penala pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze, in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii;
    - art. 16 alin. (1) din Constitutie consfinteste egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui;
    - prin masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei in conditiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat.
    In asemenea conditii, incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntata isi mentine valabilitatea si in cauza de fata.
    In legatura cu sustinerea formulata de autorul exceptiei ce face obiectul cauzei de fata, sustinere potrivit careia art. 81 alin. 3 din Codul penal contravine dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", Curtea constata ca aceste dispozitii constitutionale nu sunt incalcate, intrucat limitarea instituita de legiuitor in aplicarea masurii de suspendare conditionata a executarii pedepsei este impusa de realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excede insa sferei de reglementare a art. 49 din Constitutie, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.
    De asemenea, in legatura cu critica potrivit careia art. 81 alin. 3 din Codul penal ingradeste posibilitatea instantelor de judecata de a aplica masura suspendarii executarii pedepsei privative de libertate, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de control al constitutionalitatii legii, ci o problema de politica penala, care apartine in exclusivitate competentei legiuitorului, singurul indreptatit sa modifice ori sa completeze dispozitiile legale in vigoare, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie. Aceeasi concluzie este de altfel cuprinsa si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 554 din 12 noiembrie 1999, decizie prin care s-a aratat ca, desi reala, nu poate fi retinuta in cadrul controlului de constitutionalitate critica potrivit careia s-ar impune reevaluarea limitei de 12 ani pana la care poate fi acordata suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in raport cu limitele speciale ale pedepsei inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996, reevaluare care, conform art. 58 alin. (1) din Constitutie, este de competenta exclusiva a legiuitorului.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 22 alin. (2) si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Constitutie, invocate, de asemenea, in sustinerea exceptiei, Curtea constata ca acestea nu au nici o legatura cu problema examinata, fiind de aceea respinse.
    In sfarsit, referitor la critica autorilor exceptiei, raportata la dispozitiile art. 123 din Constitutie, care stabilesc ca "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii", precum si ca "(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii", se constata ca, potrivit acestor texte, independenta judecatorilor nu are semnificatia independentei judecatorilor fata de lege, pe care acestia au obligatia de a o aplica.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe Serban si Tibi Hainal in Dosarul nr. 565/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta