DECIZIE   Nr. 1651 din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 41 din 19 ianuarie 2010

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru              -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                   -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Tudorel Toader                  -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Iuliana Nedelcu                  - procuror

Marieta Safta                     - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Curţii de Apel Cluj -Secţia penală şi de minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.961/100/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Răzvan Cosmin Roman.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în cauză, continuitatea completului a fost asigurată prin succesiunea dezbateri - deliberare - pronunţarea soluţiei, art. 292 din Codul de procedură penală fiind, în litera sa, respectat. Raportat însă la desele schimbări ale completului de judecată în etapa cea mai importantă a judecăţii, se ridică o serie de întrebări cu privire la faptul dacă procedura, în ansamblul său, a fost echitabilă, mai ales în ceea ce priveşte asigurarea principiului nemijlocirn, principiu care reprezintă o garanţie importantă a caracterului echitabil al procesului penal. Prezentarea probelor în mod nemijlocit şi contradictoriu în faţa judecătorului sau a judecătorilor din complet are ca obiectiv, pe lângă asigurarea dreptului la apărare al acuzatului, verificarea de către instanţă a credibilităţii şi fiabilităţii declaraţiilor martorilor, proba cea mai riscantă din punct de vedere al apariţiei erorilor de percepţie şi de redare. Cei care au responsabilitatea deciziei asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei trebuie să poată să-i asculte în mod personal pe martori şi trebuie să poată să le verifice credibilitatea.

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 292 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală fixează doar un cadru general de organizare a judecăţii, cu norme concrete vizând completele de judecată, continuitatea acestuia şi modalităţile de rezolvare a schimbărilor intervenite în compunerea acestuia.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 343/2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.

După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor."

Din motivarea excepţiei rezultă că se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat constituţionalitatea aceloraşi dispoziţii legale, în raport cu critici similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 267 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008 şi Decizia nr. 343 din 21  septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. In jurisprudenţa menţionată Curtea a reţinut, cu privire la critica privind încălcarea principiului nemijlocirii, că este „neîntemeiată, întrucât, chiar dacă probele nu sunt percepute în totalitate «nemijlocit» de către noul complet de judecată, administrarea acestora, realizată în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, precum şi consemnarea în scris a tuturor actelor procesuale constituie suficiente garanţii pentru ca părţii să nu îi fie încălcat dreptul la un proces echitabil prin schimbarea completului de judecată până la începerea dezbaterilor".

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile anterior menţionate îşi menţin valabilitatea.

In ceea ce priveşte modul concret de aplicare a dispoziţiilor legale criticate în cauza dedusă judecăţii, acesta nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta