DECIZIE Nr. 165 din 6 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin.
(2) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de
urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a
societatilor comerciale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 23 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri
pentru accelerarea privatizarii si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr.
25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin
contractele de privatizare a societatilor comerciale, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Brasov
in Dosarul nr. 9.776/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
La apelul nominal raspunde avocat Antonie Iorgovan, reprezentantul Autoritatii
pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, lipsind autorul
exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea nr.
137/2002, ca de altfel intreaga lege, nu contin prevederi retroactive. Intentia
legiuitorului este de a reglementa pentru viitor situatii juridice existente la
data intrarii legii in vigoare, dar ale caror efecte inca nu s-au produs. De
altfel, fiind o norma de procedura, alin. (2) al art. 41 nu poate fi
neconstitutional fara ca exceptia sa fi fost ridicata si cu privire la alin.
(1), norma de drept substantial.
In legatura cu invocarea, de catre autorul exceptiei, a incalcarii art. 15
alin. (2) din Constitutie prin dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului
nr. 25/2002 se arata ca aceste prevederi criticate se aplica exclusiv unor
situatii existente, aflate in derulare, ca raporturi contractuale, producand
efecte numai pentru viitor. Aceasta rezulta din prevederile art. 2 din
Ordonanta Guvernului nr. 25/2002.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, deoarece, atat art. 41 alin. (2) din
Legea nr. 137/2002, cat si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 nu
contin prevederi retroactive. Dimpotriva, aceste acte normative contin
precizari care exclud retroactivitatea.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
9.776/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41
alin. (2) din Legea nr. 137/2002 si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr.
25/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Holland Precision
Parts" - S.R.L. din Brasov.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca in mod vadit principiul constitutional al
neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In felul acesta, arata autorul exceptiei, textele criticate "modifica
unele contracte incheiate in perioade trecute, in sensul includerii - opae
legis - a unor clauze noi, care modifica retroactiv, mai mult sau mai putin,
unele raporturi contractuale, in sensul ca se stabilesc drepturi si obligatii
contractuale noi in vreme ce unele drepturi ori obligatii preexistente dispar,
o anumita parte contractanta dobandeste instrumente juridice noi de a actiona
impotriva partii cocontractante, se stabilesc modalitati noi de desfiintare a
contractului, cu efecte juridice diferite - se introduce notiunea de
rezolutiune a contractului - cu efecte atat ex tunc cat si pentru viitor, in
locul notiunii de reziliere, care era initial prevazuta in contract si care
produce numai efecte ex nunc". In acest fel, se arata in continuare,
"obligatiile indeplinite partial sau integral de catre parti, in baza
contractelor ce intra sub incidenta celor doua texte de lege, pot fi acum
lipsite de efectele juridice scontate, prin aplicarea acestor texte, ceea ce
echivaleaza cu o anulare retroactiva a validitatii unor acte, plati sau
prestatiuni indeplinite de catre cumparatori din contractele respective".
Totodata, se arata in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
contractele incheiate initial, denumite contracte de vanzare-cumparare de
actiuni, supuse regimului juridic al unor contracte comerciale de drept comun,
sunt transformate, prin textele de lege criticate, in contracte de privatizare,
supuse regimului actelor administrative, in care una dintre parti emite acte de
putere.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 41 din Legea nr. 137/2002, autorul
exceptiei sustine ca acestea transforma orice pact comisoriu din contractele
incheiate in pact comisoriu expres de gradul IV, cu efectele si consecintele ce
decurg din aceasta, ceea ce reprezinta o modificare retroactiva, cu consecinte
din cele mai serioase.
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala considera ca dispozitiile legale
criticate nu contravin principiului constitutional al neretroactivitatii legii,
intrucat "desfiintarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni,
incheiat in cadrul procesului de privatizare, are loc ca efect al pactului
comisoriu inscris in cuprinsul contractelor si consimtit de parti - vanzator si
cumparator - la data semnarii lor si nu in temeiul Legii nr. 137/2002, care
stabileste cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se sustine, in esenta, ca dispozitiile
criticate nu modifica opae legis clauzele contractuale perfectate, ci stabilesc
modalitati noi de valorificare a clauzei contractuale existente in contractele
de privatizare aflate in derulare la data aparitiei actelor normative
criticate. Aceste dispozitii legale se aplica unor situatii existente la data
intrarii lor in vigoare sau pentru situatii viitoare, astfel ca nu contravin
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Referitor la imprejurarea ca dispozitiile legale criticate se aplica unor
raporturi juridice nascute inainte de intrarea lor in vigoare, Guvernul sustine
ca, atat timp cat aceste raporturi sunt in curs de desfasurare, aceasta nu
poate constitui o incalcare a principiului neretroactivitatii legii. In acest
sens este mentionata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 5/1993.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
41 alin. (2) din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele masuri pentru
accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 215 din 28 martie 2002, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 961 din 28 decembrie 2002, precum si cele ale art. 21 din Ordonanta
Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002 privind unele masuri de urmarire a
executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor
comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 2
februarie 2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 506
din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, si,
ulterior, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 40 din 30
ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 67 din
2 februarie 2003, texte care au urmatorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002: "(2) Notificarea prin care
institutia publica implicata instiinteaza cumparatorul asupra desfiintarii
contractului, ca efect al actionarii pactului comisoriu, constituie inscrisul
in baza caruia se efectueaza reinregistrarea ca actionar a institutiei publice
implicate de catre societatea de registru independenta care tine registrul
actionarilor respectivei societati comerciale si de catre oficiul registrului
comertului, fara a mai fi necesara indeplinirea vreunei alte
formalitati.";
- Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002: "(1) In cazul
desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara Autoritatea va
retine de la cumparator toate sumele achitate de acesta in contul contractului,
reprezentand, dupa caz, avans, rate, dobanzi, penalitati achitate cu orice
titlu, pana la desfiintarea acestuia.
(1^1) In cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau
judiciara, pentru prejudicii cauzate Autoritatii, cumparatorul este obligat la
plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele
scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si
penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii
contractuale;
b) sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de
valabilitate a contractului;
c) sumele prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea
onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru
Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului
pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) si (1^1) se aplica si proceselor in curs de
judecata avand ca obiect desfiintarea contractului, incepute inainte de
intrarea in vigoare a prezentei ordonante.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societatii de catre cumparator, aceasta
poate cere instantei judecatoresti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor si a intinderii daunelor-interese prevazute la
alin. (2), precum si a celor provocate Autoritatii se va face, la solicitarea
societatii/Autoritatii, pe baza unei expertize intocmite de persoane fizice
si/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operatiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuarii expertizei prevazute la alin. (3) vor
fi avansate de societate sau, dupa caz, de Autoritate si vor fi recuperate de
la cumparator."
Critica de neconstitutionalitate vizeaza, in esenta, incalcarea
dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, care are urmatorul cuprins:
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile."
Examinand textele de lege criticate, Curtea retine ca acestea nu contravin
dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie invocate in sustinerea
exceptiei.
Din interpretarea sistematica a Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 rezulta
ca art. 21 nu contine dispozitii retroactive. Dimpotriva, conform dispozitiilor
art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 40/2003, se prevede expres ca
"Prezenta ordonanta se aplica contractelor avand ca obiect
vanzarea-cumpararea de actiuni detinute de stat la societati, incheiate de
Fondul Proprietatii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului, denumita in continuare Autoritate, si
aflate in derulare, pentru efectele produse de acestea dupa intrarea ei in
vigoare".
De asemenea, art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 stabileste ca,
"(1) In scopul organizarii si desfasurarii in conditii unitare a
controlului postprivatizare, prevederile cap. IV se aplica si contractelor
aflate in derulare pentru perioada ramasa sa curga de la data intrarii in
vigoare a prezentei ordonante.
(2) Pentru perioada scursa pana la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante Autoritatea poate conveni cu cumparatorul, prin act aditional,
aplicarea prevederilor alin. (1)." Aceste precizari exclud
retroactivitatea, in conditiile in care aplicarea dispozitiilor ordonantei nu
priveste contractele de privatizare ale caror efecte s-au produs anterior
intrarii ei in vigoare, decat daca partile convin in acest sens in scris.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002,
Curtea constata ca acestea se refera la notificarea prin care institutia
publica implicata instiinteaza cumparatorul asupra desfiintarii contractului ca
efect al actionarii pactului comisoriu, ceea ce, de asemenea, exclude
posibilitatea retroactivarii dispozitiilor respective.
De altfel, dispozitiile alin. (1) al art. 41 din Legea nr. 137/2002, care
precizeaza caracterul de titlu executoriu al contractelor de vanzare-cumparare
de actiuni incheiate in cadrul procesului de privatizare si al contractelor de
garantie reala imobiliara, au in vedere situatia neindeplinirii de catre
cumparator a obligatiilor pecuniare asumate prin contractul incheiat, iar nu a
altor obligatii.
In concluzie, Curtea constata ca atat art. 41 alin. (2) din Legea nr.
137/2002, cat si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 nu contin
dispozitii cu caracter retroactiv, care sa fie contrare prevederilor art. 15
alin. (2) din Constitutie.
In legatura cu sustinerea referitoare la aplicarea dispozitiilor legale
criticate situatiilor concrete rezultate din contractele incheiate in cadrul
procesului de privatizare, anterior intrarii lor in vigoare, Curtea retine ca
aceasta nu poate fi primita deoarece excede controlului de constitutionalitate,
aplicarea legii fiind o problema de competenta exclusiva a instantelor
judecatoresti investite cu solutionarea eventualelor litigii dintre parti.
De asemenea, eventualele necorelari intre textele mentionate, chiar daca ar
fi reale, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, analiza si
eliminarea lor fiind de competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, in unanimitate in ceea ce
priveste dispozitiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, si, cu
majoritate in ceea ce priveste dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului
nr. 25/2002, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin.
(2) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de
urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a
societatilor comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Holland Precision Parts" - S.R.L. din Brasov in Dosarul nr.
9.776/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta