DECIZIE Nr.
1628 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 21 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita şi Marian Nechita
în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 997/2/2008, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela
Zarui Nechita şi Marian Nechita într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că dispoziţiile art. 320 alin. 3 din Codul de
procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât regula potrivit căreia
hotărârea dată în contestaţia în anulare şi hotărârea atacată să fie supuse
aceloraşi căi de atac reprezintă o împiedicare a accesului liber în justiţie,
fiind încălcate dispoziţiile constituţionale de referinţă.
Autorii arată că prin textul de lege criticat li se
îngrădeşte şi dreptul la un proces echitabil, la un tribunal independent şi la
un recurs efectiv, fiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 129,
„cele patru grade de jurisdicţie din sistemul judiciar românesc actual - trei
în cadrul naţional şi al patrulea în sistemul Uniunii Europene" confirmând
neconstituţionalitatea art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc prin lege, nefiind
obligatoriu accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie, ci numai dreptul
persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul cuprins: „Hotărârea dată în contestaţie este supusă
aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1)'şi (2) şi
art. 129 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai
pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 118 din 3 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „în
cadrul contestaţiei în anulare nu se examinează temeinicia susţinerilor
părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, calea
extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică dacă
judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa şi a
celor referitoare la citarea părţilor - în cazul contestaţiei în anulare
obişnuite -, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli
materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de casare - în cazul contestaţiei în anulare speciale. Din
dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru
admisibilitatea contestaţiei în anulare, una dintre condiţiile care se cer a fi
îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunţată în primă instanţă,
apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea
contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa a cărei hotărâre
se atacă, iar în caz de admitere, hotărârea se va anula şi se va proceda la rejudecarea
cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în anulare ori de
către instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională competente. Aşa fiind,
soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă
aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea
acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile
instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor
de atac.
De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa constantă, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art.
129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub
acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile
instituite de lege."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita şi Marian
Nechita în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu