DECIZIE Nr.
1593 din 9 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 si art. 110 din Legea nr.
46/2008 - Codul silvic, precum si a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea
fondului forestier national
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 28 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan
Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr.
46/2008 -Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea
fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr.
28.762/197/2009 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 28.762/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 şi
art. 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea
fondului forestier naţional, excepţie ridicata de
Nicolae Maxim.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 32 din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 contravin dispoziţiilor „art. 115 alin. (1) din
Constituţia României (2003) [...]. Or, art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţia României (2003) ne arată că infracţiunile, pedepsele şi regimul
executării acestora se reglementează numai prin lege organică. Aşadar, Guvernul
nu putea să legifereze în domeniul stabilirii unei infracţiuni şi al pedepsei
aplicabile acesteia. De precizat că în Constituţia României (2001) în vigoare
la data emiterii Ordonanţei nr. 96/1998 existau aceleaşi reglementări
constituţionale".
Totodată, atât dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998, cât şi dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr.
46/2008 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece, de vreme ce
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior variază de la un an
la altul, atunci 2 cetăţeni care au sustras în ani diferiţi aceeaşi cantitate
de masă lemnoasă vor primi pedepse'diferite după cum oscilează valoarea de
referinţă a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
In sfârşit, prevederile legale criticate contravin şi
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la
un proces echitabil şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 6, 7 şi 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
prin aceea că, introducând o discriminare patrimonială în modul de încadrare şi
sancţionare a unei infracţiuni, se înfrânge noţiunea de proces echitabil, cu
atât mai mult cu cât normele contestate nu sunt
suficient de clare şi previzibile încât să permită
autorilor faptelor incriminate o înţelegere deplină a acestora.
Judecătoria Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie
2008, precum şi dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998
privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier
naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28
august 2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122
din 26 februarie 2003.
Cât priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
96/1998, se constată că aceasta a fost abrogată prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008.
Dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008
au următorul conţinut:
- Art. 108: „(1) Tăierea,
ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum
urmează:
a) cu închisoare de
la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de
cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior la data constatării faptei;
b) cu închisoare de
la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât
limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori
în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte
limita prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de
la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de
ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la
data constatării faptei;
d) cu închisoare de
la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de
ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
la data constatării faptei.
(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se
majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele
împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană
având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
c) în timpul nopţii;
d) în pădurea situată
în arii naturale protejate de interes naţional.
(3) In cazul în care infracţiunile prevăzute la
alin. (1) au fost săvârşite cu ştirea sau cu acordul personalului silvic,
nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infracţiune
silvică se stabileşte la o valoare de 2,5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
(4) Tentativa se
pedepseşte.";
- Art. 110: „(1) Furtul'de
arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau
lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele
forestiere de proiecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin
lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier
naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras
este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în
interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte
valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de
la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20
până la 50 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de
la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50
de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
(2) Maximul
pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani în cazul în care
faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană
având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
c) în timpul nopţii;
d) în pădurea situată
în arii naturale protejate de interes naţional."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art.
20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil,
art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniul legilor organice, art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, precum şi
ale art. 6, 7 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, aceasta urmează a
fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece întreaga Ordonanţă a Guvernului nr.
96/1998 a fost abrogată prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008 şi,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori
a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]". Imprejurarea că
textul poate fi sau nu incident într-o anumită cauză ca urmare a aplicării art.
13 din Codul penal nu are relevanţă asupra competenţei Curţii Constituţionale,
care, ţinută fiind de o cauză expresă de inadmisibilitate, nu poate proceda la
examinarea excepţiei pe fondul său.
2. Din examinarea dispoziţiilor
art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008, cuprinse în titlul VI „Răspunderi şi sancţiuni", Curtea constată că acestea prevăd elementele
constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează. In plus, art. 121 din
Codul' silvic menţionează că „Prevederile prezentului titlu se completează cu
dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală". Faţă de
aceste dispoziţii legale, nu se poate susţine că legea nu întruneşte toate
condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate. Dimpotrivă, examinarea
textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în
evidenţă că acestea definesc în măsură suficientă infracţiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul
ilegal incriminat şi stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este
adevărat că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este
stabilit, în baza art. 123 din Codul silvic, prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, dar aceasta
determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, în
acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, iar evaluarea pagubelor are
la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor
produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, în cazul în
care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie
contravenţii sau infracţiuni). Aşadar, determinarea preţului mediu al unui
metru cub de masa lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii
obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau
discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii
incriminării. In plus, nu poate fi primită nici critica autorului potrivit
căreia prevederile contestate afectează principiul egalităţii în drepturi a
cetăţenilor în faţa legii, deoarece stabilirea valorii materialului lemnos
sustras se face raportat la o limită minimă şi maximă faţă de preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Or, chiar dacă valoarea acestui preţ
oscilează de la an la an, limitele minime şi maxime (de exemplu, de 5 până la
20 de ori inclusiv mai mare) care sunt determinante în stabilirea pedepselor
vor fi aceleaşi. Altfel spus, existenţa infracţiunilor silvice este
condiţionată nu de valoarea,
ci de volumul masei lemnoase extrase. In felul acesta se dă satisfacţie deplină
principiului legalităţii incriminării şi se elimină arbitrarul în calificarea
juridică a infracţiunilor silvice.
In sfârşit, nu poate fi primită nici critica
referitoare la imposibilitatea subiecţilor activi de a cunoaşte exigenţele
incriminatoare, prin aceea că legea utilizează un limbaj tehnic şi greu
accesibil destinatarilor săi, deoarece textele contestate au o redactare cu un
înţeles univoc, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De
altfel, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea
de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât
dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie
suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie,
la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în condiţiile
speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se
poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt private de o astfel de
cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze infracţiunile de
furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi
sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini din păduri, perdele
forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin
lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier
naţional sau de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.
Aşa fiind, câtă vreme previzibilitatea şi
predictibilitatea unei norme sunt asigurate, destinatarul acesteia este obligat
să îşi modeleze conduita în mod corespunzător.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea
fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr.
28.762/197/2009 al Judecătoriei Braşov.
2. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din
Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru