Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Ditu în Dosarul nr. 3.859/114/2014 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 970D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi nici la toate căile de atac reglementate prin lege, putând fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. O cale de atac ce are caracter de excepţie poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii juridice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 11 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.859/114/2014, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Ditu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Buzău în faza procesuală a apelului.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat limitează folosirea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului pentru motivul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 3 din cod. Se arată că prin imposibilitatea invocării acestui temei în contestaţia în anulare în condiţiile în care instanţa de apel a omis analiza unuia dintre motivele de apel, apelantului i se creează un prejudiciu similar ipotezei în care instanţa de recurs a omis să analizeze vreunul dintre motive de recurs invocate, caz în care recurentul are, însă, posibilitatea de a formula contestaţie în anulare.6. Se mai subliniază faptul că prin neanalizarea unui/unor motiv/motive de apel, în limitele devoluţiunii, nu mai poate beneficia de nicio cale de atac pentru remedierea acestei situaţii.7. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.8. În esenţă, se arată că textul de lege criticat reglementează obiectul şi motivele contestaţiei în anulare specială, cale extraordinară de atac. Această cale de atac are caracter de excepţie şi poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii juridice. Legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, o atare concluzie impunându-se şi atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac.9. Se subliniază faptul că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi nici la toate căile de atac reglementate prin lege, deoarece, prin lege, pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. Se invocă în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.12. Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei trebuie analizată şi în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac şi rolul recursului. 13. Se fac trimiteri la doctrina procesual civilă, evidenţiindu-se faptul că extinderea obiectului contestaţiei în anulare şi la hotărârile date în apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs este corectă, iar exceptarea reglementată prin textul de lege criticat se datorează împrejurării că numai recursul poate fi exercitat pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege şi că motivele de apel nu au aceeaşi semnificaţie cu cele de recurs.14. Se subliniază faptul că accesul liber la justiţie presupune, în toate cauzele, să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, acesta putând stabili reguli deosebite; în acest sens, este invocată Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. De asemenea, sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 387 din 30 septembrie 2004 prin care Curtea a constatat constituţionalitatea art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 privind contestaţia în anulare.15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.16. Se arată că în condiţiile în care legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi, deci, poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. În caz contrar, există riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. În sensul celor de mai sus, sunt invocate şi considerentele care au stat la baza pronunţării Deciziei nr. 1 din 8 februarie 1994 şi Deciziei nr. 288 din 3 iulie 2003.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".20. Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici de neconstituţionalitate identice. Astfel, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 13-17 şi paragraful 20, Curtea, referitor la contestaţia în anulare specială, a reţinut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Contestaţia în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.23. Curtea a reţinut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs şi prevede, astfel, că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare" este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.24. De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ditu în Dosarul nr. 3.859/114/2014 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Károly