DECIZIE Nr.
1585 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întai din
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile
administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, precum si ale art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009
privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate
acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, si pentru
suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri
adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 2 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice -
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, precum şi a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dan Păsculescu şi
Nicoleta Chindriş în Dosarul nr. 4/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
4.215D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
4.216D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din
titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Lucia
Nicodim, Cristian Nicodim şi Armand Lucian Nicodim în Dosarul nr. 927/108/2010
al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
4.217D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor
Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în Dosarul nr.
3.957/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
4.218D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu
caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român,
prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Arad, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii
din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Floare
Iacob în Dosarul nr. 3.329/108/2009' al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
4.219D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu
caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român,
prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Arad, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi
pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Rodica Cuzman, Mircea Iosifescu şi
Remus Iosifescu în Dosarul nr. 5.927/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia civilă.
* A se vedea opinia separată de
la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22
decembrie 2010.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu se
opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea dosarelor nr. 4.216-4.219D/2010 la Dosarul
nr. 4.215D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă faţă de deciziile
Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010 şi nr. 1.358/2010, prin care s-a admis
neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 12 octombrie
2010, pronunţate în dosarele nr. 4/108/2010, nr. 927/108/2010, nr.
3.957/108/2009, nr. 3.329/108/2009 şi nr. 5.927/108/2009, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din
titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente." Excepţia de
neconstituţionalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 a fost invocată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice -
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, iar excepţia de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost
ridicată de Nicoleta Chindrişşi Dan Păsculescu, de Lucia Nicodim, Cristian
Nicodim şi Armand Lucian Nicodim, de Floare Iacob, şi de Rodica Cuzman, Mircea
Iosifescu şi Remus Iosifescu, cu ocazia soluţionării unor acţiuni prin care se
solicită, în baza Legii nr. 221/2009, plata unor despăgubiri pentru daunele
morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic şi măsuri
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 autorul acesteia susţine că prevederile de
lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5)
potrivit cărora „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare", ale art. 111
alin. (1) privind informarea Parlamentului de către
Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 148 alin. (2)
privind integrarea în Uniunea Europeană şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi.
1. In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art.
138 alin. (5) şi ale art. 111 alin. (1) din Constituţie, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că impactul financiar asupra bugetului general
consolidat, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, „este deosebit de
important, defavorabil, cu majorări ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât
mai mult cu cât nu se cunoaşte cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptăţite". Invocă în
acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 36/1996, precum şi prevederile
art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Totodată, arată că
proiectul legii în discuţie a fost transmis spre adoptare Parlamentului de
către Guvern, iar înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primă Cameră
sesizată, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a
fost însoţită de fişa financiară a actului normativ, care să aibă în vedere
dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 500/2002, singura analiză financiară fiind
cea prevăzută la secţiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat,
atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung, cerinţa
constituţională nefiind respectată, iar legea fiind adoptată la 2 ani de la
data analizei ce cuprindea modificările cheltuielilor bugetare în anii 2008,
2009, 2010 şi 2011.
Dincolo de faptul că analiza financiară din expunerea
de motive devenise caducă prin trecerea a 2 ani până ia adoptare, această
analiză nu satisface, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
exigenţele constituţionale şi legale, întrucât are un caracter formal, fără
acoperire reală, estimând că numărul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar
valoarea despăgubirilor ce ar putea fi acordate de către instanţele de judecată
pentru prejudiciul material suferit nu va depăşi 33.000 lei de persoană. Or, pe
de o parte, până în luna ianuarie 2010, după 6 luni de aplicare a legii, doar
pe rolul Tribunalului Constanţa există 600 de cauze cu un asemenea obiect,
putându-se estima că numărul va ajunge la 3.600 la sfârşitul perioadei de 3
ani, la nivelul unui singur judeţ, iar pe de altă parte, instanţele
judecătoreşti -în lipsa unor criterii legale de cuantificare a despăgubirilor -
au obligat statul la plata de despăgubiri de zeci de ori mai mari, în valoare
de 600.000 de euro.
2. Referitor la încălcarea
dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate arată că art. 104 din Tratatul de la Maastricht,
instituind Uniunea Europeană (tratat care a devenit parte a dreptului intern
„prin Legea nr. 154/2005"), reglementează o anumită disciplină bugetară,
impunând statelor membre o obligaţie generală, aceea de a evita deficitele
publice excesive. Raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut (PIB)
nu trebuie să depăşească „valorile de referinţă" stabilite prin Protocol
(anexă la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public
prevăzut sau real şi PIB. Or, având în vedere că prin Legea bugetului de stat
pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane
lei şi că estimarea minimală este de peste 150.000 de cereri de chemare în
judecată (3.600 x 42 judeţe) în cei 3 ani de aplicare şi presupunând că fiecare
beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde
euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea
acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nici prin rectificări
bugetare.
3. Privitor la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că
prin prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu se
realizează un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit
condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative asimilate acestora,
întrucât se produce o inechitate socială a reparaţiei acordate cu titlu de
prejudiciu moral în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari, în egală măsură
având impact moral incontestabil „privarea de libertate în locuri de detenţie
sau pentru efectuarea de cercetări; internarea în spitale de psihiatrie;
stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă localitate;
deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi; încetarea contractului de muncă
sau retrogradarea, dispuse din motive politice". Există o categorie de persoane care au fost
persecutate de regimul politic şi nu au beneficiat până la apariţia Legii nr.
221/2009 de o minimă reparaţie morală, însă prin dispoziţiile legale contestate
se creează situaţia unei discriminări între cei condamnaţi politic şi cei
supuşi unor măsuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul
nu face distincţia între situaţia în care s-a aflat o persoană supusă unui
regim de detenţie şi situaţia în care s-a aflat o persoană asupra căreia s-a
luat o măsură administrativă. Totodată, se creează discriminări între
persoanele care au obţinut o minimă reparaţie înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 221/2009 şi cele care obţin aceste despăgubiri după acest moment.
Răspunderea statului trebuie să se facă în acord cu
principiul proporţionalităţii, iar posibilitatea compensării prejudiciului
moral cu o sumă de bani stabilită cu titlu de daune morale are drept scop nu
atât a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută anterior, cât a-i
procura satisfacţia de ordin moral, susceptibilă mai mult de o recunoaştere a
însăşi măsurii luate asupra sa, ca fiind abuzivă, principiu urmărit de
legiuitorul român atât prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999
privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor
condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor
împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice măsuri administrative
abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu
arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, cât
si prin Legea nr. 221/2009.
In final arată că, referitor la
daunele morale în general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate,
astfel cum prevede art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o
poziţie moderată prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparaţie
morală, invocând, cu titlu de exemplu, „Cauza Ţarălungă, Cauza Temeşan sau
Cauza Oancea".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 62/2010 autorii acestei excepţii arată că,
deşi prin Legea nr. 221/2009 s-a stabilit că persoanele care au suferit
condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sau
cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic, precum şi
descendenţii acestora, au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit,
prin actul normativ criticat legiuitorul a înţeles, pe de o parte, să limiteze
cuantumul acestor despăgubiri, iar pe de altă parte să defavorizeze pe cei
care, deşi prin Legea nr. 221/2009 li se acordă un termen de 3 ani pentru
promovarea unei acţiuni în vederea obţinerii despăgubirilor, nu s-au grăbit să
o facă.
De asemenea, apreciază că este „cu totul
neconstituţional şi nelegal modul în care s-a hotărât modificarea art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, prin stabilirea unui plafon maxim al
despăgubirilor, afectându-se astfel independenţa justiţiei." Autorii
apreciază că prin art. I şi
art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 se aduce atingere atât dispoziţiilor art. 15
alin. (2), cât şi art. 16 din Constituţie, întrucât creează un tratament
juridic neunitar persoanelor ce au suferit condamnări cu caracter politic,
producând o inechitate socială în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari şi
creând un regim preferenţial celor care, la data intrării în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, obţinuseră o hotărâre
definitivă sau irevocabilă.
In ceea ce priveşte accesul liber la justiţie,
ordonanţa îngrădeşte „din start" dreptul cetăţeanului prejudiciat prin măsuri abuzive de ordin politic de a cere
repararea integrală a prejudiciului suferit, impunându-se limita dreptului de a
se adresa unei instanţe.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este neîntemeiată, întrucât dreptul
la despăgubiri pentru prejudiciul moral nu încalcă dispoziţiile constituţionale
ale art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5). Impactul social asupra bugetului
de stat prin acordarea acestui drept prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 221/2009 nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textului
legal, atâta vreme cât prejudiciul moral decurge în acest caz din încălcarea
unor drepturi fundamentale ale cetăţenilor.
In ceea ce priveşte însă excepţia de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010,
opinează în sensul că aceasta este întemeiată. Astfel, apreciază că acest act
normativ încalcă art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât
instituie, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor morale, o discriminare a
persoanelor persecutate politic şi care solicită despăgubiri în baza acestei
legislaţii speciale faţă de persoanele care solicită despăgubiri morale pentru
erori judiciare pe calea dreptului comun. In opinia instanţei, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă şi independenţa justiţiei, consacrată
prin art. 124 alin. (3) din Constituţie, întrucât impune o limită a
despăgubirilor morale ce pot fi acordate de instanţă, precum şi art. 15 alin.
(2) din Legea fundamentală, pentru că impune aplicarea unui text legal unor
acţiuni care au fost deja soluţionate în primă instanţă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, şi cele ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din
titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie
2010.
Din examinarea motivelor de neconstituţionalitate
invocate, Curtea observă că, de fapt, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, autorii
vizează numai art. I pct. 1 şi
art. II din acest act normativ.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii
din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 446
din 1 iulie 2010, dispoziţiile modificatoare având următoarea redactare:
„Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit
condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a
făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii
de gradul I;
3.2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al
II-lea;
Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 modifică
şi completează dispoziţiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce
stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a
art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluată şi completată prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si
anume alin. (11).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de
completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de
bază, identificându-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curţii
Constituţionale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 259 din 9
noiembrie 1995, instanţa de contencios constituţional a statuat că, în cazul în
care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor
judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea
Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în
noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în
principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.
Or, Curtea observă că dispoziţiile art. 5 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate
prin art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două soluţii legislative
distincte, şi anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor
despăgubiri (soluţie legislativă preluată şi de dispoziţiile modificatoare),
iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la
plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (soluţie legislativă introdusă prin
dispoziţiile modificatoare).
Intrucât în cauza de faţă autorul excepţiei de
neconstituţionalitate statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, critică
soluţia legislativă de acordare a despăgubirilor [soluţie cuprinsă şi de
dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma anterioară modificării], Curtea constată că
obiect al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de către acesta îl
constituie, aşadar, numai dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din
Legea nr. 221/2009, modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind
unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţii care, în prezent, au următorul cuprins:
„(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu
caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri
administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane,
soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita
instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării
în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până
la:
[...]".
Art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 are următorul cuprins: „Dispoziţiile Legii
nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, astfel cum au fost
modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică
proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o
hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă."
Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în
calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că textul de
lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea
Parlamentului de către Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice,
ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea
sursei de finanţare" şi ale art. 148 alin.
(2) privind integrarea în Uniunea Europeană.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 1 şi
art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 apreciază că acestea aduc atingere
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 15
alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 4 şi art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115
alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativă şi celor ale art.
124 alin. (2) şi (3).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 12 octombrie 2010,
prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 761
din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că
dispoziţiile art. I pct. 1 şi
art. II din Ordonanţa de
urgenţă nr. 62/2010 - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de art. 5
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - sunt neconstituţionale, în raport cu
criticile formulate.
Totodată, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie
2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 761
din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a)
teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 4771992 „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate
a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării
Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra
excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi
din Legea nr. 221/2009,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor
Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu
caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor
dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată
de Nicoleta Chindriş şi Dan Păsculescu, de Lucia Nicodim, Cristian Nicodim şi
Armand Lucian Nicodim, de Floare Iacob şi de către Rodica Cuzman, Mircea
Iosifescu şi Remus Iosifescu în dosarele nr. 4/108/2010, nr. 927/108/2010, nr.
3.957/108/2009, nr. 3.329/108/2009 şi nr. 5.927/108/2009 ale Curţii de Apel
Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean