DECIZIE Nr.
1572 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2),
art. 23 alin. (2) si art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 69 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Oana Cristina Puica - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2)
din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicata de Shyti
Blenis în Dosarul nr. 36/302/2010, de Marian-Aurelian Ilie în Dosarul nr.
6.546/302/2010, de Tudor Nedelea în Dosarul nr. 6.532/302/2010, de
Ion-Costel Musatescu în Dosarul nr. 6.533/302/2010, de Constantin-Razvan Rupa
în Dosarul nr. 6.527/302/2010, de Gheorghe Gruia în Dosarul nr. 6.544/302/2010
si de Vasile Balasz în Dosarul nr. 6.526/302/2010, toate dosare ale
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal se prezinta personal autorii exceptiei
Marian-Aurelian Ilie, Tudor Nedelea, Ion-Costel Musatescu, Constantin-Razvan
Rupa si Gheorghe Gruia. Lipsesc autorii exceptiei Shyti Blenis si Vasile
Balasz, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.
Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.326D/2010, nr. 1.641 D/2010,
nr. 1.642D/2010, nr. 1.643D/2010, nr. 1.644D/2010, nr. 1.645D/2010 si nr.
1.646D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate arata ca sunt
de acord în ceea ce priveste conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii
dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 1.641 D/2010, nr. 1.642D/2010, nr. 1.643D/2010, nr.
1.644D/2010, nr. 1.645D/2010 si nr. 1.646D/2010 la Dosarul nr. 1.326D/2010,
care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecata.
Autorii exceptiei solicita schimbarea regimului de
executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în
acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine
urmatoarele:
Prin încheierile din 10 mai 2010 si 15 iunie 2010,
pronuntate în dosarele nr. 36/302/2010, nr. 6.546/302/2010, nr. 6.532/302/2010,
nr. 6.533/302/2010, nr. 6.527/302/2010, nr. 6.544/302/2010 si nr.
6.526/302/2010, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penala a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal.
Exceptia a fost ridicata de Shyti Blenis,
Marian-Aurelian Ilie, Tudor Nedelea, Ion-Costel Musatescu, Constantin-Razvan
Rupa, Gheorghe Gruia si Vasile Balasz cu ocazia solutionarii contestatiilor
împotriva unor încheieri ale judecatorului delegat cu executarea pedepselor
privative de libertate, care vizeaza schimbarea regimului de executare a
pedepsei închisorii sau detentiunii pe viata în regimul de executare imediat
inferior ca grad de severitate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege criticate încalca
principiul separatiei si echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi si
dreptul la integritate psihica, întrucât sintagma „în mod exceptional"
da nastere la arbitrar si conduce la o inegalitate a cetatenilor, prin
aceea ca lasa interpretarea legii la latitudinea comisiei de individualizare a
regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul
penitenciarului. Astfel, judecatorul delegat decide pe baza raportului
comisiei, aceasta fiind cea care determina, fara stabilirea unor limite,
regimul de detentie pe care urmeaza sa îl suporte condamnatul. De asemenea,
considera ca analiza respectivei comisii asupra naturii si modului de savârsire
a infractiunii, fara a avea însa în vedere întreaga situatie retinuta de
instanta de judecata la momentul pronuntarii condamnarii, reprezinta o
ingerinta în actul autoritatii judiciare, care nu este permisa într-o ordine
constitutionala guvernata de principiul separatiei puterilor în stat. Totodata,
autorul exceptiei Shyti Blenis afirma ca prevederile art. 25 alin. (1), (2),
(7) si (8) din Legea nr. 275/2006 încalca accesul liber la justitie, dreptul la
un proces echitabil, dreptul la aparare, dreptul la un recurs efectiv si dreptul
la doua grade de jurisdictie în materie penala.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata,
deoarece dispozitiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din
Constitutie invocate de autorii exceptiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei prezenti, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit Incheierii de sesizare din 10 mai 2010,
pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penala în Dosarul
nr. 36/302/2010, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006. Insa din considerentele
respectivei încheieri de sesizare, precum si din notele scrise ale autorului
exceptiei Shyti Blenis reiese ca acesta critica, în realitate, art. 20 alin.
(2) si art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627
din 20 iulie 2006. Totodata, potrivit celorlalte încheieri de sesizare
mentionate anterior, fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si
prevederile art. 22 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din acelasi act normativ.
Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor art. 20 alin. (2), art.
22 alin. (2), art. 23 alin. (2) si art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea
nr. 275/2006. Prevederile art. 25 alin. (1) au fost modificate, ulterior
sesizarii instantei de contencios constitutional, prin Legea nr. 83/2010 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si
a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicata
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, cu
mentinerea, însa, a solutiei legislative atacate. Textele de lege criticate au
urmatorul cuprins:
- Art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) si art. 23 alin.
(2): „In mod exceptional, natura si modul de savârsire a infractiunii,
precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate
în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.";
- Art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8): „(1) Regimul de
executare a pedepsei privative de libertate se stabileste la primirea persoanei
condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmeaza sa execute pedeapsa,
de catre comisia prevazuta la art. 14.
(2) Impotriva modului de stabilire a regimului de
executare persoana condamnata poate formula plângere la judecatorul delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la
data când a luat cunostinta de regimul de executare a pedepsei stabilit.
[...] (7) Contestatia se judeca potrivit
dispozitiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de
procedura penala, care se aplica în mod corespunzator.
[8) Hotarârea judecatoriei este definitiva."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi
de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale
art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor, ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind
accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin.
(1) referitoare la dreptul la integritate psihica si ale art. 24 privind
dreptul la aparare, precum si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor
internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la
prevederile art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 2
referitoare la dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din
Protocolul nr. 7 la Conventie.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost
supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la
aceleasi prevederi din Constitutie, invocate si în prezenta cauza, si fata de
critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie
2008, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, pentru urmatoarele
considerente:
Scopul Legii nr. 275/2006 consta tocmai în stabilirea
unui sistem de reguli si criterii care stau la baza executarii pedepselor
privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act
normativ, „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt
bazate pe sistemele progresiv si regresiv, persoanele condamnate trecând
dintr-un regim în altul, în conditiile prevazute de prezenta lege".
Dispozitiile de lege criticate, care reglementeaza
posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani,
dar care nu depaseste 15 ani, de a fi incluse, în mod exceptional, în anumite
conditii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de
severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus
mentionat si nu aduc nicio atingere prevederilor constitutionale invocate de
autorii exceptiei.
Astfel, nu se poate retine încalcarea principiului
separatiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate,
constituita în penitenciar în temeiul art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu
reprezinta o imixtiune în activitatea instantelor judecatoresti sau o încalcare
a competentelor constitutionale ale acestora. In plus, potrivit art. 25 din
Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de
catre Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate persoana condamnata poate formula plângere la
judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De
asemenea, împotriva încheierii judecatorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate persoana condamnata poate introduce
contestatie la judecatoria în a carei circumscriptie se afla penitenciarul,
astfel încât instanta de judecata decide asupra legalitatii masurii contestate.
In legatura cu încalcarea dispozitiilor art. 16 din
Constitutie, se constata ca individualizarea regimului de executare a pedepsei
prin stabilirea unor criterii ce tin de natura si modul de savârsire a
infractiunii, precum si de persoana condamnatului este justificata de situatia
diferita în care se afla fiecare persoana condamnata în parte. Prin urmare,
textul de lege criticat este în concordanta cu principiul constitutional al
egalitatii în drepturi, care, asa cum s-a statuat în mod constant în
jurisprudenta Curtii Constitutionale, nu presupune uniformitate, astfel ca
situatii obiectiv diferite justifica instituirea unui tratament juridic
diferit.
Nu poate fi retinuta nici critica referitoare la lipsa
de claritate a sintagmei „în mod exceptional", cuprinsa în textul
de lege ce face obiectul exceptiei. Interpretarea sistematica a textului de
lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum si
interpretarea sa teleologica releva cu claritate sensul acestei sintagme, fara
a lasa vreun dubiu cu privire la vointa legiuitorului. Problema aplicarii în
concret a acestui text de lege, invocata de autorii exceptiei, care sustin ca,
în practica, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza
discretionar, excedeaza competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata.
In acelasi sens sunt si Decizia nr. 1.143 din 15
septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679
din 9 octombrie 2009, si Decizia nr. 1.291 din 14 octombrie 2010, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa
determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate,
precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si
în prezenta cauza, inclusiv în ceea ce priveste dispozitiile identice ale art.
20 alin. (2) si art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.
Referitor la art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din
Legea nr. 275/2006, si aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului
instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi dispozitii
din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici
similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea, respingând ca
neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din
Legea nr. 275/2006, a retinut ca persoana condamnata, în acord atât cu art. 21
din Constitutie, cât si cu art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, are dreptul de a se adresa
unei instante de judecata, dupa ce nemultumirile acesteia au fost examinate de
judecatorul delegat cu executarea pedepselor. In acest sens s-a pronuntat si
Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Decizia „Pilla contra
Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis ca art. 6 paragraful 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce
priveste executarea unei pedepse. In plus, niciuna dintre prevederile
contestate de autor nu suprima dreptul la aparare, în sensul consfintit de art.
24 din Legea fundamentala. Astfel, nimic nu îl opreste pe condamnat sa îsi
angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizeaza aspecte referitoare la
executarea pedepsei. Imprejurarea ca acesta este privat de libertate, ca urmare
a unei condamnari definitive, nu este de natura a atrage aplicabilitatea
dispozitiilor legale referitoare la asistenta juridica obligatorie.
Deoarece nu au aparut elemente noi, care sa impuna
reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele
deciziei mentionate ramân valabile si în cauza de fata.
In ceea ce priveste încalcarea, prin dispozitiile art.
25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006, a art. 2 din Protocolul
nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care consacra dreptul la doua grade de jurisdictie în materie
penala, prevederile invocate nu vizeaza faza de executare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2),
art. 23 alin. (2) si art. 25 alin. (1), (2), (7) si (8) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, exceptie ridicata de Shyti Blenis în Dosarul nr.
36/302/2010, de Marian-Aurelian Ilie în Dosarul nr. 6.546/302/2010, de Tudor
Nedelea în Dosarul nr. 6.532/302/2010, de Ion-Costel Musatescu în Dosarul nr.
6.533/302/2010, de Constantin-Razvan Rupa în Dosarul nr. 6.527/302/2010, de
Gheorghe Gruia în Dosarul nr. 6.544/302/2010 si de Vasile Balasz în Dosarul nr.
6.526/302/2010, toate dosare ale Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I
penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 7 decembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica