Decizia Nr.1570 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele şi interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, în Dosarul nr. 734/44/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.142D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează asupra notelor scrise depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei prin care se solicită, în final, admiterea excepţiei şi judecarea în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, precizând că motivele expuse de autorul acesteia reprezintă, de fapt, o critică referitoare la modalitatea de aplicare a textelor de lege atacate, şi nu la o reală încălcare a normelor şi principiilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 734/44/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele şi interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea autorităţilor pârâte - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Galaţi - la acordarea gradului profesional următor începând cu data de 1 decembrie 2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare în rândul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv a poliţiştilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sensul că orice poliţist are aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte obţinerea gradului profesional următor, însă autorului excepţiei, deşi face parte din aceeaşi categorie profesională şi îndeplineşte condiţiile legale, i-a fost refuzată obţinerea gradului profesional următor de comisar şef de poliţie. Sunt indicate, pentru susţinerea excepţiei, dispoziţiile art. 1, art. 14, art. 15, art. 16 şi ale art. 78 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale art. 63 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, din a căror analiză coroborată, raportată la aspectele de fapt ale speţei deduse judecăţii, rezultă că autorul excepţiei îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea gradului de comisar şef de poliţie şi că totodată „promovarea în grade profesionale şi avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiţionate de existenţa unui post vacant“, aşa cum a fost motivat refuzul autorităţii publice pârâte.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu intră în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, nu poate fi reţinută, deoarece acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii nu constituie un drept fundamental prevăzut de Constituţie şi nu instituie o obligaţie corelativă pentru autorităţi. Ca atare, reglementarea dreptului, a procedurii şi a condiţiilor de acordare a gradelor profesionale, printre care şi limita numărului de posturi, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Totodată, apreciază că susţinerile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei vizează modul de aplicare şi interpretare a legii în raport cu situaţia de fapt, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. Se mai arată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 101/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „(1) Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege examinat încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că susţinerile formulate de autorul acesteia, referitoare la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în drepturi, sunt neîntemeiate.Dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu cuprind norme juridice care să contravină principiului fundamental pretins încălcat. Astfel, acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face, în mod firesc, în ordinea ierarhică a gradelor şi în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor. Textul legal criticat nu conţine niciun element care să determine apariţia unei stări de discriminare, aplicându-se în mod identic tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Totodată, accesul la gradul profesional următor constituie o caracteristică specifică funcţiei publice, acesta fiind acordat, fireşte, cu îndeplinirea cerinţelor legale reglementate în acest scop. Cât priveşte condiţia existenţei şi a nedepăşirii limitei numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aceasta nu are legătură cu principiul egalităţii în drepturi, ci ţine de organizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, atribuţie ce intră în sfera de competenţă exclusivă a ministrului administraţiei şi internelor, care va decide în funcţie de alocaţiile bugetare existente în materie de cheltuieli cu personalul.De altfel, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate formulează motivarea excepţiei prin dezvoltarea aspectelor de fond specifice cauzei deduse judecăţii instanţei ce a sesizat Curtea Constituţională, şi nu printr-o analiză a textului de lege criticat din perspectiva pretinsului raport de contrarietate faţă de normele şi principiile fundamentale ale Constituţiei.Astfel, în motivarea excepţiei, autorul său indică o serie de dispoziţii din acte normative - art. 1, art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 78 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 63 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, şi art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 - care îi sunt aplicabile în cauză, în sensul că susţin cererea sa referitoare la acordarea gradului profesional următor. Deşi invocă, ulterior, prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorul excepţiei se rezumă doar la a afirma că „emiterea textului de lege al art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002“ este în contradicţie cu Legea fundamentală, deoarece „acelaşi drept pe care îl are orice poliţist din cadrul M.A.I. în obţinerea gradului profesional următor îl are şi reclamanta Secuianu Lizica în obţinerea gradului profesional următor de comisar şef de poliţie“. Rezultă cu evidenţă faptul că autorul excepţiei pretinde neconstituţionalitatea textului de lege indicat exclusiv din perspectiva aplicării nefavorabile de către instanţa de fond a celorlalte dispoziţii de lege incidente.Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri, de pildă prin Decizia nr. 435 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, aspectele privind modalitatea de aplicare şi interpretare a normelor juridice revin instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei sau, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excedând, aşadar, sferei controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele şi interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, în Dosarul nr. 734/44/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi