DECIZIE Nr.
155 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 241 din 17 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Centrul de Resurse Juridice
din Bucureşti în Dosarul nr. 2.441/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr.
1.060 D/2005, care au acelaşi obiect.
La apelul nominal în aceste dosare se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059
D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la
Dosarul nr. 1.016 D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele
prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea, întrucât dosarele au un obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
cauzelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr.
1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind
că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 25 noiembrie 2005 şi 18 noiembrie
2005, pronunţate în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr.
2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005, Tribunalul Dolj - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că „articolul de lege invocat este contrar dispoziţiilor
art. 11, art. 20, art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, în sensul că
accesul la justiţie este încălcat faţă de prevederile dreptului internaţional
în materie, drept ce are prioritate atunci când se constată contrarietatea cu
legislaţia internă". De asemenea, se mai arată că „dreptul la apărare în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu înseamnă numai asigurarea
unui apărător, ci şi posibilitatea efectivă de a răspunde cererilor, probelor
şi excepţiilor, în fiecare speţă, ori încălcarea acestui drept înseamnă
neasigurarea unei judecăţi echitabile, părţile nemaiaflându-se pe poziţii de
egalitate".
Tribunalul Dolj apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au
următorul conţinut: „Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă
apelului şi nici recursului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin
dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la
apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi
dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că prin Decizia nr. 429 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, răspunzând la o
critică asemănătoare, Curtea a reţinut că instituţia declinării de competenţă
desemnează obligaţia stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu
soluţionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte
ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atribuţiile sale.
Declinarea de competenţă nu are caracterul unei judecăţi, pentru că în cadrul
acestei proceduri nu se soluţionează fondul cauzei, ci al unui incident în
administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar.
Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de imperativul celerităţii procesului
penal, nu se poate reţine că textul de lege criticat este de natură să încalce
sau să restrângă dreptul la apărare al părţilor, cu atât mai mult cu cât atât
inculpatul, cât şi celelalte părţi îşi pot exercita dreptul la apărare şi
celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul
de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această
instanţă va soluţiona cauza.
In ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea
liberului acces la justiţie, nici aceasta nu poate fi primită, întrucât accesul
la justiţie înseamnă accesul la instanţele de judecată înzestrate cu competenţa
şi cu procedurile stabilite prin lege, fiind impropriu să se afirme lipsa de acces
la justiţie chiar în cadrul desfăşurării unui proces judiciar.
Pe cale de consecinţă, nefiind încălcate nici unul
dintre drepturile şi libertăţile fundamentale, nu se poate susţine că s-ar
aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai
mult cu cât dreptul intern oferă părţii interesate suficiente garanţii pentru
repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Prin urmare, nu poate
fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Legea fundamentală.
In plus, dispoziţiile art. 42
alin. 4 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror
reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui,
în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi de
exercitare a căilor de atac, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din
Constituţie.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr.
2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005 ale
Tribunalului Dolj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu