DECIZIE Nr.
1529 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Tudorel Toader -judecator
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Istvan Balla în Dosarul nr. 1.955/255/2009 al
Judecatoriei Marghita.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, aratând ca dispozitiile legale criticate nu încalca
prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 1.955/255/2009, Judecatoria Marghita a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6
alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Istvan Balla.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale
criticate încalca dreptul la un proces echitabil, precum si dreptul la aparare,
„atâta timp cât aceste drepturi nu sunt conferite decât dupa începerea
urmaririi penale". Se arata în acest sens ca, „în faza actelor
premergatoare, faptuitorul, fie personal, fie prin intermediul aparatorului
sau, nu are dreptul sa asiste la niciunul dintre actele care se efectueaza pâna
la începerea urmaririi penale". De asemenea, considera ca „toate aceste
acte efectuate în cursul urmaririi penale, fara o minima garantie a dreptului
la aparare, nu ar trebui sa poata fi valorificate prin intermediul unui
proces-verbal, în conditiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedura
penala". Se apreciaza ca „dreptul la aparare trebuie sa fie recunoscut
înca din momentul audierii persoanei banuite de savârsirea unei infractiuni [...],
chiar daca, din punct de vedere formal, nu a fost începuta urmarirea
penala".
Judecatoria Marghita apreciaza
ca exceptia de neconstitutionalitate invocata în cauza este neîntemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1
si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, având urmatorul
cuprins:
- Art. 6 alin. 1 si 4: „Dreptul de aparare este
garantat învinuitului, inculpatului si celorlalte parti în tot cursul
procesului penal. [...]
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator
în tot cursul procesului penal.";
- Art. 70 alin. 2: „Invinuitului sau inculpatului i
se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, încadrarea
juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu
face nicio declaratie, atragându-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate
fi folosit împotriva sa. Daca învinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se
pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la învinuirea ce i
se aduce în legatura cu aceasta.";
-Art. 171 alin. 1: „Invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale si al
judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest
drept";
-Art. 224 alin. 1 si 3: „In vederea începerii
urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
[...]
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor
acte premergatoare poate constitui mijloc de proba."
In motivarea exceptiei se invoca prevederile
constitutionale ale art. 21 alin. (1)si (3) privind liberul acces la justitie
si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la aparare,
precum si ale art. 53 alin. (1) si (2) privind restrângerea exercitiului unor
drepturi sau libertati, cu raportare la art. 6 paragraful 1 si paragraful 3
lit. c) si d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a
fost formulata, se constata ca dispozitiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului Curtii, din perspectiva unor critici similare.
Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 647 din 28
aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din
10 iunie 2009, Curtea Constitutionala, respingând ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, a
statuat, între altele, ca „Actele premergatoare au o natura proprie, care nu
poate fi identificata sau subsumata naturii precise si bine determinate a altor
institutii. Asa cum rezulta din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de
urmarire penala, având un caracter de anterioritate desprins din scopul
instituirii lor, si anume acela de a completa informatiile organelor de
urmarire penala, de a verifica informatiile detinute si de a fundamenta
convingerea organului de cercetare penala ori procurorului cu privire la
oportunitatea începerii ori neînceperii urmaririi penale. Asa fiind, aceste
acte, prin continutul lor, au un caracter suigeneris, limitat însa de
atingerea scopului. Abia dincolo de aceasta granita se poate vorbi de o
împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie îndeplinite sub
hegemonia garantiilor impuse de faza urmaririi penale. [...] Faptul ca aceste
acte capata relevanta juridica prin consemnarea într-un proces-verbal care
constituie mijloc de proba nu este de natura a afecta drepturile invocate, cu
precadere dreptul la aparare, deoarece partea interesata are la îndemâna o
suita de garantii procesuale pentru a contesta temeinicia acestora".
Prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999,
pronuntându-se asupra constitutionalitatii art. 6 si art. 171 alin. 1 din Codul
de procedura penala, Curtea a retinut ca „garantarea dreptului la aparare nu se
poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmaririi penale,
când faptuitorul nu are calitatea procesuala de învinuit sau inculpat. [...]
Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare,
anterior începerii urmaririi penale, în vederea strângerii datelor necesare
declansarii procesului, nu reprezinta momentul începerii procesului penal si se
efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri pentru
începerea procesului penal". S-a mai retinut, de asemenea, ca, desi, „în
conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedura penala,
procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate
constitui mijloc de proba, dreptul la aparare al învinuitului nu poate fi
considerat ca fiind încalcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate
cu alt mijloc de proba", atunci când instanta ar întelege sa îi dea
eficienta.
Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele
deciziilor mai sus mentionate, care au fundamentat si solutia pronuntata de
Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 995 din 8 iulie 2010, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 23 august 2010, cu privire
la o exceptie de neconstitutionalitate similara, îsi pastreaza valabilitatea si
în cauza de fata.
Pentru motivele mai sus aratate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si ale art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Istvan Balla în Dosarul nr. 1.955/255/2009 al Judecatoriei
Marghita.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 25 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta