DECIZIE Nr.
152 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 234 din 15 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România, excepţie ridicată de Gabrael Deo în Dosarul nr. 11.921/2005
al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 970D/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de Registratură al Curţii Constituţionale
note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.008D/2005, nr.
1.009D/2005, nr. 1.010D/2005 şi
nr. 1.011 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de John Michel, Chibuzo Ani, Sunday Obeta
şi Wu Yong în dosarele nr.
15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 şi nr. 14.595/2005 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă engleză, d-na Elena Andrei, desemnată pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 970D/2005, nr.
1.008D/2005, nr. 1.009D/2005 şi
nr. 1.010D/2005.
Magistratul-asistent referă faptul că şi în aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis Curţii Constituţionale
note scrise cu un conţinut
identic, prin care solicită,
de asemenea, respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.011 D/2005, nr. 1.010D/2005, nr.
1.009D/2005 şi nr. 1.008D/2005
la Dosarul nr. 970D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că, faţă de deciziile anterioare pronunţate de Curtea Constituţională în soluţionarea
unor excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, nu au intervenit elemente noi de
natură să impună schimbarea jurisprudenţei Curţii, astfel că solicită menţinerea acesteia
şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierile din 14 noiembrie, 9, 2 şi 5 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 11.921/2005,
nr. 15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 şi nr. 14.595/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi
regimul refugiaţilor
în România. Excepţia a fost ridicată
de Gabrael Deo, John Michel, Chibuzo Ani, Sunday Obeta şi Wu Yong în cadrul unor cauze având ca
obiect plângere refugiaţi.
In motivarea excepţiei, având un conţinut identic, se arată că dispoziţiile art.
21 alin. (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000, „astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2004", contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi".
In esenţă, se susţine că termenul imperativ de 10 zile, înăuntrul căruia instanţa de
judecată este obligată să se pronunţe în
procedură accelerată asupra unor probleme ce necesită administrarea unui probatoriu complex,
este un termen prea scurt faţă
de termenul dispozitiv de 30 de zile stabilit pentru persoanele ale căror cereri sunt soluţionate în procedura ordinară. Consideră că astfel se
creează o stare de inegalitate şi discriminare între cele două categorii de petenţi, precum şi între
solicitantul statutului de refugiat şi Oficiul Naţional
pentru Refugiaţi, această parte în proces fiind „favorizată" pe parcursul soluţionării cauzei.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că actul normativ criticat corespunde prevederilor constituţionale şi convenţionale în
materia refugiaţilor, iar
termenul de 10 zile prevăzut
de art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost instituit tocmai în considerarea
procedurii accelerate aplicabile refugiaţilor şi a urgenţei pe care acest tip de cauze îl comportă, asigurând solicitantului totodată exercitarea drepturilor sale procesuale.
Pe de altă parte, legiuitorul
este suveran în stabilirea competenţei instanţelor de
judecată şi a procedurii de judecată, respectiv în stabilirea unor termene de
soluţionare, având în vedere,
în principal, natura cauzelor. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin.
(4) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România este neîntemeiată,
precizând în acest sens faptul că excepţii cu acelaşi obiect şi cu o motivare similară au mai fost supuse în numeroase rânduri controlului Curţii Constituţionale, aceasta pronunţându-se, de exemplu, prin Decizia nr. 445/2005, în sensul
respingerii.
Avocatul Poporului a
transmis punctul său de vedere,
prin care apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Arată,
în acest sens, că instituirea
unui termen de 10 zile în cadrul căruia instanţa de
judecată soluţionează plângerea şi pronunţă o hotărâre motivată nu
este de natură a încălca principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei,
consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituţie, şi nu reprezintă un impediment în deplina exercitare a
drepturilor de care pot beneficia străinii care urmează procedura
de acordare a unei forme de protecţie umanitară.
Dimpotrivă, acest termen este
conceput să vină în sprijinul persoanelor care solicită acordarea statutului de refugiat şi ale căror cauze comportă
o urgenţă evidentă, prin asigurarea unui proces rapid.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este legal sesizată şi competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care
a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 21 alin. (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, cu următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (4): „(4) Instanţa soluţionează plângerea în termen de 10 zile şi pronunţă o hotărâre motivată, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);
b) admite plângerea şi dispune ca structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară."
In motivarea excepţiei, autorii acesteia invocă încălcarea art.
124 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia: „Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi."
Examinând dispoziţiile de lege criticate, raportate la normele constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
şi regimul refugiaţilor în România au mai constituit obiect
al controlului de constituţionalitate
exercitat pe calea excepţiei
de neconstituţionalitate şi cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 696 din 20
decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006, Curtea a
reţinut că dispoziţiile de lege criticate şi în prezenta cauză
nu contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiile unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei,
pentru argumentele acolo arătate.
Având în vedere că în cauza de faţă
nu au intervenit elemente noi care să impună modificarea
jurisprudenţei Curţii în materie, considerentele şi soluţia pronunţată în decizia amintită îsi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 21 alin.
(4) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România, excepţie ridicată de Gabrael Deo, John Michel, Chibuzo Ani,
Sunday Obeta şi Wu Yong în
dosarele nr. 11.921/2005, nr. 15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 şi nr. 14.595/2005 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă