DECIZIE Nr.
1518 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Elena Păun în Dosarul nr. 4.900/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
3.534D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu
cea ridicată în Dosarul nr. 3.533D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din
oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.534D/2009 la Dosarul nr.
3.533D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.534D/2009 la Dosarul nr.
3.533D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, invocând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 30 aprilie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 4.900/299/2009 şi nr. 2.948/299/2009', Judecătoria Sectorului 1
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Elena Păun şi Ileana Mihaela Meche în cauze având ca obiect
soluţionarea unor contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art.
21 alin. (1), (2) şi (3) şi pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor art. 284 din Codul muncii, potrivit cărora instanţa
competentă pentru soluţionarea conflictelor de muncă este tribunalul în a cărui
circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. Legiuitorul a
stabilit această competenţă pentru asigurarea „liberului acces la justiţie al
salariatului" şi de aceea consideră că este injustă reglementarea impusă
de textul criticat potrivit căreia executarea titlului executoriu se face la
sediul debitorului sau al terţului poprit, cu atât mai mult cu cât, în speţă,
debitorul - Societatea Comercială „Petrom" - S.A. - are sediul unic în
Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia că excepţia de neconstituţionalitate este
întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de
executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la
domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorii excepţiei susţin că prevederile legale
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
referitor la accesul liber la justiţie, pe cele ale art. 6 privind dreptul la
un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
dar şi pe cele ale art. 284 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că, prin Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Curtea a
statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul
atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin.
(2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de
judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt
prevăzute numai prin lege.
Curtea a stabilit că textul de lege criticat nu încalcă
prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate
în situaţia prevăzută de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinători ai
unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea
popririi, fără discriminări şi fără privilegii.
Or, este îndeobşte cunoscut că bunurile asupra cărora
poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului
sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silită este mai lesne de
îndeplinit.
Este, de asemenea, de necontestat că interesul
creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată opţiunea legiuitorului
pentru desemnarea executorilor judecătoreşti de la sediul debitorului sau al
terţului poprit.
In fine, este nefondată şi critica autorului excepţiei
potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din
Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se
poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare,
oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor
drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate reţine nici
încălcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat că este de competenţa
legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta
poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţn de la acestea, în funcţie
de specificul fiecărui caz în parte. In cazul de faţă, legiuitorul are deplină
legitimitate constituţională în a reglementa competenţa executorului
judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau
sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Intrucât nu au survenit elemente noi, care să determine
reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cu privire la contrarietatea textului criticat faţă de
dispoziţiile art. 284 din Codul muncii, se constată că aceasta nu poate fi
primită, întrucât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra
neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului
dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile şi principiile
constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Elena Păun şi Ileana Mihaela Meche în dosarele nr.
4.900/299/2009 şi nr. 2.948/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly