DECIZIE   Nr. 151 din 23 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 488 din  8 iulie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Cristina Nicoara         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, invocand art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Probele nu au valoare mai dinainte stabilita [...]", precum si art. 6 alin. 2 din acelasi cod, care prevede ca, "In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare". Se apreciaza ca art. 24 din Constitutie nu este incalcat, intrucat inculpatul a avut posibilitatea audierii martorilor in timpul urmaririi penale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 septembrie 2001, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia considera ca dispozitiile art. 69 din Codul de procedura penala sunt in contradictie cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, si cu cele ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare. Se arata ca in privinta declaratiei invinuitului sau inculpatului, atribuindu-se valoare probatorie acesteia numai in masura in care se coroboreaza cu alte probe existente la dosarul cauzei, se incalca prezumtia de nevinovatie, deoarece se presupune ca inculpatul nu spune adevarul, fiind interesat in ascunderea acestuia. Totodata se atribuie sarcina probei inculpatului, care este astfel obligat sa propuna administrarea unor probe care sa se coroboreze cu declaratiile sale pentru a-si dovedi astfel nevinovatia. In sprijinul acestei critici se invoca exemplul unor legislatii in care inculpatul este ascultat ca martor, sub prestare de juramant.
    Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca este incalcat si art. 24 alin. (1) din Constitutie, deoarece legea conditioneaza valabilitatea apararii lui de coroborarea declaratiilor sale cu alte probe existente in cauza. Or, standardul diferit de apreciere stabilit prin art. 69 din Codul de procedura penala nu se justifica in nici un fel. Este adevarat ca inculpatul este cel mai interesat in modul cum decurge procesul penal, dar acesta nu este un argument suficient de puternic pentru a considera ca acesta va ascunde adevarul si ca va influenta in mod negativ desfasurarea procesului penal.
    Cu privire la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala autorul exceptiei arata ca acestea sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca admite folosirea ca probe in cursul judecatii a declaratiilor date de martori in afara judecatii, in cadrul unei proceduri nepublice, fara ca inculpatul sa aiba posibilitatea de a pune intrebari acestor martori. Se invoca in sustinerea afirmatiei prevederile art. 6 pct. 1 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solicitarea audierii martorilor acuzarii si confruntarea cu acestia. In situatiile in care martorii nu pot fi audiati, dreptul la aparare al inculpatului trebuie sa primeze.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, Judecatoria Galati arata ca, in ceea ce priveste art. 69 din Codul de procedura penala, exceptia este nefondata. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatilor, precum si declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, facute in cursul procesului penal conform art. 75 din Codul de procedura penala, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Legiuitorul nu a dat valoare diferita declaratiilor inculpatului, in raport cu celelalte mijloace de proba. Conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, probele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea probelor se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate. Legiuitorul roman manifesta rezerve justificate in ceea in priveste forta probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului, care, voluntar sau involuntar, denatureaza realitatea. Pe aceeasi pozitie subiectiva, dar la polul opus, se situeaza declaratiile partii vatamate.
    Totodata, considera instanta, nu poate fi acceptata nici afirmatia autorului exceptiei ca sarcina probei revine inculpatului. Art. 6 din Codul de procedura penala prevede ca sarcina probei revine organului de urmarire penala si instantei de judecata, iar art. 66 din acelasi cod prevede ca invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa, iar cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa dovedeasca lipsa de temeinicie a acestora. Instanta apreciaza, de asemenea, ca dispozitiile art. 69 din Codul de procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie.
    In ceea ce priveste critica adusa dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, instanta arata ca dreptul la aparare al inculpatului care se afla in imposibilitatea de a pune intrebari martorului nu este incalcat, deoarece inculpatul a avut posibilitatea de a face aceste operatiuni pe parcursul urmaririi penale, cand martorul a fost audiat cu respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala. In plus, legea permite inculpatului sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala prezentat acestuia in conditiile art. 257 din Codul de procedura penala, ocazie cu care poate cere sa puna personal intrebari martorilor audiati sau sa procedeze la o confruntare. Pe de alta parte, ar fi nejustificata neluarea in considerare, in faza judecatii, a declaratiilor martorilor luate in faza urmaririi penale cu respectarea normelor de procedura, atunci cand martorii, din motive obiective, nu mai pot fi audiati direct de catre instanta de judecata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Guvernul considera ca dispozitiile art. 69 din Codul de procedura penala nu aduc atingere dreptului la aparare consacrat in art. 24 din Constitutie si nici prezumtiei de nevinovatie prevazute la art. 23 alin. (8) din Constitutie, care se reflecta in art. 66 din Codul de procedura penala, potrivit caruia invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa isi probeze nevinovatia, iar daca exista probe de vinovatie, are dreptul sa arate netemeinicia lor.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, Guvernul arata ca acestea nu contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare. In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca legea ofera invinuitului sau inculpatului posibilitatea de a asista, direct sau indirect, prin aparator, la audierea martorilor in cursul urmaririi penale (art. 172 din Codul de procedura penala), iar cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala inculpatul ia cunostinta de declaratiile martorilor si poate cere confruntarea cu acestia. Asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocata de autorul exceptiei, este permisa folosirea declaratiilor martorilor date in faza anterioara judecatii, chiar daca inculpatul nu a asistat la aceste audieri, cu conditia sa fi fost respectate drepturile apararii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 69: "Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.";
    - Art. 327 alin. 3: "Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:
    I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul de procedura penala, in sensul ca acestea ar institui un standard diferit in evaluarea declaratiilor invinuitului sau inculpatului ca mijloc de proba, aceasta nu este intemeiata, deoarece conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala probele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea probelor se face de catre organele judiciare potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii probelor administrate in cauza. Rezerva manifestata de legiuitor in ceea ce priveste forta probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului este justificata din punct de vedere psihologic prin pozitia procesuala a acestuia in proces, dupa cum este justificata in cazul declaratiilor partii civile, ale partii vatamate si ale partii responsabile civilmente, fata de care se manifesta aceeasi rezerva (art. 75 din Codul de procedura penala).
    Curtea constata ca nu este justificata nici invocarea incalcarii prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (8) din Constitutie, avand in vedere dispozitiile art. 6 din Codul de procedura penala, care prevad ca sarcina probei revine organelor judiciare, precum si dispozitiile art. 66 din acelasi cod, care prevad ca invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa, iar in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a acestora.
    De altfel, prin dispozitiile criticate legiuitorul a asigurat aflarea adevarului, conferind dreptul instantei de a cantari si corobora ansamblul materialului probator din cauza.
    II. Referitor la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, autorul exceptiei arata ca acestea sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca admit folosirea ca probe in cursul judecatii a declaratiilor date de martori in afara judecatii, in cadrul unei proceduri nepublice, fara ca inculpatul sa aiba posibilitatea de a pune intrebari acestor martori.
    Sub acest aspect Curtea constata ca textul de lege criticat a fost reglementat in considerarea unor situatii obiective, exceptionale, in care martorul audiat in faza urmaririi penale nu se mai poate prezenta in fata instantei judecatoresti pentru o noua audiere. In aceste cazuri speciale Curtea considera ca dreptul la aparare al inculpatului nu este incalcat, intrucat acesta a avut posibilitatea de a se confrunta cu martorii in cursul urmaririi penale, atunci cand acestia au fost audiati cu respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala. Pe de alta parte, este in interesul aflarii adevarului sa se tina seama de declaratiile martorului legal audiat, aflat in imposibilitate obiectiva de a se prezenta in fata judecatorului pentru a da o noua declaratie.
    In ceea ce priveste presupusul conflict de interese intre interesul general al societatii si interesul personal al inculpatului, conflict care, in opinia autorului exceptiei, ar trebui solutionat intotdeauna in favoarea inculpatului, Curtea retine ca primordiala in realizarea actului de justitie este aflarea adevarului, cu respectarea principiilor constitutionale si procesual penale privind dreptul la aparare.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2002.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                             Magistrat asistent,
                             Mihaela Senia Costinescu