DECIZIE Nr.
1501 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 8 decembrie 2009
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Iulian Nuţu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei
Brăila - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei, arată
că autorul excepţiei a depus la dosar o adresă prin care arată că renunţă „la
excepţie şi judecată".
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit
art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la
stingerea procesului nu sunt aplicabile în cazul soluţionării unei excepţii de
neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 iunie 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 1.636/196/2009, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160
din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Iulian Nuţu într-o cauză
civilă având ca obiect partaj judiciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 160 din Codul de
procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din
Constituţie. In cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în
instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va
dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. In acest sens, arată că,
„în această situaţie, hotărârea pronunţată de o instanţă necompetentă este
anulată în totalitate, nu în parte, toate actele instanţei necompetente fiind
lovite de nulitate absolută, deci inclusiv administrarea probelor neputând fi
făcută de această instanţă, neputând accepta ca legal, neconstituţional parte
din proces să fie soluţionat de instanţa necompetentă şi parte de instanţa
competentă".
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură civilă, cu următorul
conţinut: „In cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în
instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va
dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (2) -„Nicio lege nu poate
îngrădi exercitarea acestui drept (accesul liber la justiţie)" şi art.
53 alin. (2) -„Restrângerea (exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi) poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere
existenţei dreptului sau a libertăţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prin dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură civilă se derogă de
la principiul nemijlocirii, care impune ca probele să fie administrate înaintea
instanţei care soluţionează pricina. Insă existenţa procedurii instituite prin
acest text de lege nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nu aduce atingere
existenţei dreptului, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin
soluţionarea cauzei de către instanţa competentă, care va putea reface, pentru
motive temeinice, dovezile administrate în instanţa necompetentă.
Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în
cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin prevederile
constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora competenţa,
procedura de judecată şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian
Nuţu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei Brăila- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman