DECIZIE   Nr. 150 din  8 mai 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 479 din 21 august 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Florentina Geangu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "American Shoe Prod" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 11.058/2000 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, precum si de Societatea Comerciala "Elvimex International" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 8.091/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 aprilie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 26 aprilie 2001 si, apoi, la 3 mai 2001 si la 8 mai 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 31 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 11.058/2000, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "American Shoe Prod" - S.R.L. din Bucuresti, iar prin Incheierea din 6 decembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 8.091/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, 3 si 7 din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Elvimex International" - S.R.L. din Bucuresti. Exceptiile au fost ridicate in cauze avand ca obiect solutionarea plangerilor formulate de aceste societati comerciale impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor incheiate de Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a municipiului Bucuresti.
    In temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportate la art. 164 din Codul de procedura civila, Dosarul nr. 58 C/2001 a fost conexat la Dosarul nr. 412 C/2000, urmand sa se pronunte o singura decizie.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca prin aplicarea sanctiunilor prevazute la art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 49 si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b).
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 11.058/2000, apreciaza ca textele criticate nu contravin Constitutiei.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 8.091/2000, considera ca dispozitiile art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 - 4 si pct. 7 din ordonanta sunt constitutionale. Instanta apreciaza ca sintagma "dar nu mai tarziu de 90 de zile" din cuprinsul pct. 3 alin. 1 al art. IV este contrara prevederilor constitutionale referitoare la economia de piata si libertatea comertului.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate. Se arata ca art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, reglementeaza, in esenta, repatrierea de catre agentii economici a valutei ce rezulta din activitatea de comert international pe care acestia o desfasoara. Ca urmare, se apreciaza ca "sustinerile petentilor nu pot fi retinute, fiind vorba de savarsirea unei contraventii prin care se incalca norme ce urmaresc consolidarea regimului valutar si intarirea disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare". De asemenea, este mentionata jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la constitutionalitatea prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995. Guvernul nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la dispozitiile pct. 2 al art. IV din ordonanta.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Din motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate rezulta ca obiectul acestora il constituie dispozitiile art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispozitii al caror continut este urmatorul:
    Art. IV pct. 2
    "Persoanele juridice si fizice prevazute la art. 1 sunt obligate sa incaseze sumele in valuta aferente exporturilor de marfuri, executarilor de lucrari si prestarilor de servicii in strainatate, precum si din orice alte operatiuni si tranzactii externe, prin conturile deschise in Romania la banci autorizate.";
    Art. IV pct. 3
    "In cazul operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana, sau, dupa caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate, in functie de zona geografica a partenerului extern.
    Pentru operatiunile cu incasare la termen intre 90 si 360 de zile, cat si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a eliberat licente in limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a Romaniei, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei platii, stabilite conform clauzelor contractuale.
    In cazul platilor in avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul platit, se aplica aceeasi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
    Ministerul Comertului, in raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, in vederea aprobarii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrarii, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrarii, produsele necuprinse in cele doua categorii de grupe de produse putand fi exportate cu plata la termene intre 90 si 360 de zile calendaristice.";
    Art. IV pct. 7
    "In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
    Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin ca aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 49, precum si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b), texte care prevad:
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b)
    "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara."
    I. Prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a retinut ca Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogata in intregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobata si modificata prin Legea nr. 151/1997 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispozitiile acestui act normativ referitoare la sanctiuni nu au mai fost preluate in noul act normativ. Drept urmare, in cazul depasirii termenului prevazut la alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, nu se vor mai putea aplica sanctiunile reglementate de Legea nr. 76/1992, la care sa se adauge o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care intre timp a iesit din vigoare nu mai produce efecte juridice.
    Rezulta ca, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptiile de neconstitutionalitate privind prevederile alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 urmeaza sa fie respinse ca inadmisibile.
    II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 2 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, care instituie obligatia persoanelor fizice si juridice ce executa lucrari si presteaza servicii in strainatate sa incaseze sumele in valuta din orice operatiuni si tranzactii externe prin conturi deschise in Romania la banci autorizate, Curtea constata ca litigiul aflat in fata instantei judecatoresti are ca obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva unui proces-verbal de contraventie pentru intarzierea repatrierii unor sume in valuta, contraventie prevazuta la pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, text care face trimitere numai la pct. 3, 5 si 6 ale art. IV, asadar nu si la pct. 2. Pe de alta parte, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea poate fi sesizata de instantele judecatoresti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonante de care depinde solutionarea cauzei. In speta solutionarea cauzei de catre instanta de judecata nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca exceptia privind dispozitiile art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 urmeaza sa fie respinsa, ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    III. In ceea ce priveste dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, Curtea retine ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, ca urmare a ridicarii unor exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prin sustinerea incalcarii mai multor dispozitii constitutionale, inclusiv a dispozitiilor art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b), care sunt invocate si in cadrul dosarelor ce fac obiectul prezentei decizii.
    Prin deciziile pronuntate anterior Curtea Constitutionala a respins toate aceste exceptii de neconstitutionalitate.
    Astfel, in ceea ce priveste sustinerile potrivit carora dispozitiile criticate incalca art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, Curtea a retinut ca "[...] in contextul interpretarii sistematice a prevederilor art. 134 din Constitutie, obligatia de repatriere a valutei nu este contrara economiei de piata si libertatii comertului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea economica si financiara" (Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, in cadrul careia se face referire, deopotriva, la Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum si la Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997).
    De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998 s-a mai retinut: "In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul criticat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acestuia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata."
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
    IV. Analizand critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca obligatia de repatriere a valutei si de efectuare a operatiunilor prin conturi deschise in Romania la banci autorizate nu incalca aceste dispozitii constitutionale, deoarece art. 49 este aplicabil numai in ipoteza in care exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.
    V. In sfarsit, Curtea urmeaza sa respinga si sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, text care stabileste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Curtea constata ca nici aceste dispozitii constitutionale nu sunt incidente in cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetatenilor, iar nu societatilor comerciale, asa cum este cazul in speta.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2 si 7 alineatul final din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "American Shoe Prod" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 11.058/2000 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, precum si de Societatea Comerciala "Elvimex International" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 8.091/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si pct. 7 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocate de aceiasi autori in aceleasi dosare.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                               OPINIE SEPARATA

    Suntem de acord cu solutia pronuntata sub aspectul dispozitiilor pct. 2, pct. 3 si pct. 7 alin. 2 si alin. final din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, modificata.
    Pe de alta parte, consideram ca prin decizia pronuntata trebuia sa se admita in parte exceptia de neconstitutionalitate, constatandu-se ca dispozitiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, sunt neconstitutionale, in masura in care prin aceste dispozitii legale a fost instituita raspunderea contraventionala obiectiva a persoanelor juridice si fizice care nu respecta termenele prevazute de reglementarile juridice aplicabile pentru repatrierea incasarilor in valuta.
    I. Astfel cum s-a retinut in considerentele deciziei la care se refera prezenta opinie separata, prevederile pct. 7 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, modificata, au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, ca urmare a ridicarii unor exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prin invocarea incalcarii mai multor dispozitii constitutionale, inclusiv a dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) si lit. b), ce sunt invocate si in cauza de fata.
    Prin deciziile pronuntate anterior Curtea Constitutionala a respins toate aceste exceptii de neconstitutionalitate.
    In vederea fundamentarii solutiei de respingere, prin considerentele Deciziei nr. 161 din 10 noiembrie 1998 s-a statuat: "In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata."
    II. Se retine insa de catre semnatarii prezentei opinii separate ca aceste din urma considerente nu sunt intotdeauna avute in vedere de organele - inclusiv de catre instantele judecatoresti - carora le revine atributia de a face aplicarea dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata. Sub acest aspect, aceste organe procedeaza la aplicarea amenzilor contraventionale prevazute de textul legal mentionat pe baza simplei constatari a existentei unei situatii de fapt: nerespectarea termenelor, stabilite prin reglementarile relevante aplicabile, pentru repatrierea incasarilor in valuta; aceasta situatie de fapt fiind dovedita, nu se mai examineaza nici o alta imprejurare, excluzandu-se, de plano, posibilitatea ca fapta constand in nerespectarea termenelor mentionate sa nu fi fost savarsita cu vinovatie. Procedandu-se in acest fel, se instituie o raspundere contraventionala obiectiva, fiind inlaturata aplicarea in integralitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor (publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968), text din care rezulta ca poate fi calificata drept contraventie numai "[...] fapta care este savarsita cu vinovatie [...]".
    III. Aceasta modalitate de aplicare a prevederilor art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, poate fi examinata din doua perspective diferite.
    III.1. Cea dintai perspectiva de examinare este aceea cuprinsa in considerentele - reproduse anterior - din cadrul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 161 din 10 noiembrie 1998, in sensul ca este vorba despre o problema de aplicare corecta sau incorecta a legii (mai precis, o problema de aplicare ori de neaplicare sistematica a tuturor normelor juridice referitoare la raspunderea contraventionala). In masura in care se adopta aceasta perspectiva de examinare, se ajunge, pe cale de consecinta, la concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, urmeaza sa fie respinsa, intrucat, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, "[...] Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
    III.2. Cea de-a doua perspectiva de examinare este insa aceea care poate fundamenta din punct de vedere legal procedeul organelor ce ajung la solutia raspunderii contraventionale obiective. Sub acest aspect autorii prezentei opinii separate retin ca prevederile art. 1 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor (prevederi care instituie cerinta existentei cumulative a celor 3 elemente ale raspunderii contraventionale: fapta prevazuta de lege; vinovatia; periculozitatea sociala mai redusa decat aceea a infractiunii) constituie norme juridice generale ("legea generala") in materie de raspundere contraventionala; in aceste conditii nimic nu interzice insa legiuitorului ca prin norme juridice speciale ("lege speciala") si ulterioare (asa cum sunt, de exemplu, normele cuprinse in art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata) sa instituie derogari de la "legea generala", in sensul statuarii unei raspunderi contraventionale obiective (fara elementul "vinovatie") intr-un anumit domeniu (bunaoara, in domeniul valutar). Asa fiind, in procesul de aplicare a legii organele abilitate (inclusiv instantele judecatoresti) ar putea recurge la principiul lex specialia generalibus derogant, ceea ce ar conduce la o consistenta fundamentare juridica a raspunderii contraventionale obiective in materia reglementata prin art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata.
    Se poate considera ca si cea de-a doua perspectiva de examinare determina plasarea problemei ce face obiectul prezentei decizii in domeniul conceptului de aplicare a legii, asadar intr-un domeniu care excede competentei jurisdictiei constitutionale, ceea ce, mai departe, ar atrage solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila.
    De altminteri, o asemenea concluzie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate s-ar impune si pentru aceea ca notiunea de raspundere contraventionala obiectiva nu este in sine neconstitutionala. Diversele ramuri ale dreptului cunosc asemenea categorii de raspundere obiectiva, fara ca in privinta acestora sa se fi sustinut ca ar incalca dispozitii ori principii constitutionale.
    IV. Cu toate acestea autorii prezentei opinii separate observa ca, in masura in care in procesul de aplicare a legii de organele de stat abilitate dispozitiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, sunt interpretate in sensul ca prin acestea a fost instituita o raspundere contraventionala obiectiva (fara "vinovatie") a persoanelor juridice sau fizice care nu respecta termenele reglementate prin normele juridice relevante pentru repatrierea incasarilor in valuta, dispozitiile legale mentionate au un inteles contrar prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, conform carora: "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, [...], crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
    Intr-adevar, in conditiile in care, pe de o parte, este cert ca prin ansamblul prevederilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, statul a dat curs obligatiei sale, prevazute de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, de "protejare a intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara", este tot atat de cert, pe de alta parte, ca instituirea unei sanctionari contraventionale obiective prin alin. 1 al pct. 7 din articolul mentionat (constand, de altfel, in amenzi al caror cuantum ajunge uneori la sume deosebit de mari) nu este de natura sa contribuie nici la asigurarea "libertatii comertului" si nici la "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". O asemenea reglementare juridica impune comerciantilor o extrema prudenta in selectarea partenerilor de afaceri, ceea ce este contrar naturii intrinseci a comertului, caracterizat, intre altele, prin dinamism, precum si prin initiativa, asadar prin asumarea riscului. Realitatile actuale ale activitatii comerciale fac, adesea, deosebit de dificila luarea tuturor masurilor de prevenire a insolvabilitatii partenerilor de afaceri, cu atat mai mult cu cat au devenit extrem de numeroase situatiile in care nu mai exista un contact direct intre comercianti in timpul negocierii (de exemplu, in cadrul comertului electronic). Tot astfel, globalizarea economiei, caracterizata prin interconexiuni complexe, determina influente imprevizibile in derularea raporturilor comerciale dintr-o zona a lumii ca urmare a unor evolutii economice negative dintr-o zona geografica extrem de indepartata. Acestea, precum si alte asemenea aspecte care configureaza specificul comertului si al productiei economice sunt elemente de care statul trebuie in permanenta sa tina seama atunci cand adopta reglementari in materii precum cea care face obiectul prevederilor art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata.
    V. Fata de cele de mai sus rezulta ca dispozitiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, modificata, sunt neconstitutionale in masura in care prin aceste dispozitii legale a fost instituita raspunderea contraventionala obiectiva a persoanelor juridice si fizice care nu respecta termenele prevazute de reglementarile juridice aplicabile pentru repatrierea incasarilor in valuta. In consecinta, organele de stat - inclusiv instantele judecatoresti - carora le revine atributia de a face aplicarea dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, nu pot proceda la aplicarea amenzilor contraventionale prevazute de acest text legal pe baza simplei constatari a existentei unei situatii de fapt: nerespectarea termenelor stabilite prin reglementarile relevante aplicabile, pentru repatrierea incasarilor in valuta. Chiar daca este dovedita existenta unei asemenea situatii de fapt, este necesar sa fie examinata, pe baza de probe administrate potrivit legii, si posibilitatea ca fapta constand in nerespectarea termenelor mentionate sa nu fi fost savarsita cu vinovatie.
    VI. De altfel, aceasta din urma obligatie a organelor de stat abilitate sa faca aplicarea dispozitiilor legale examinate este recunoscuta, indirect, si de catre majoritatea membrilor Curtii Constitutionale, intrucat in motivarea deciziei la care se refera prezenta opinie separata sunt reluate urmatoarele considerente ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 161 din 10 noiembrie 1998: "In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata."
    Asa fiind, rezulta ca membrii Curtii Constitutionale retin - in unanimitate, dar prin modalitati diferite de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate -, ca este inadmisibila aplicarea sanctiunii contraventionale prevazute de art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, atunci cand fapta nu a fost savarsita cu vinovatie.

                              Lucian Mihai
                              Romul Petru Vonica
                              Nicolae Popa
                              Kozsokar Gabor