DECIZIE   Nr. 148 din  8 mai 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 592 din 20 septembrie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Mariana Ivaniuc in Dosarul nr. 6.011/CA/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 aprilie 2001 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 24 aprilie 2001 si apoi la 8 mai 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.011/CA/2000, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/1999, aprobata prin Legea nr. 18/2000, modificat si prin Ordonanta Guvernului nr. 119/2000. Exceptia a fost ridicata de Mariana Ivaniuc printr-o actiune civila formulata in baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 16 din Constitutie, intrucat acorda "sotiilor, sotilor celor decedati si cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate mai multe drepturi decat titularilor de drepturi, care au suportat efectiv abuzurile dictaturii comuniste".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este intemeiata, deoarece textul de lege criticat "incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii pentru ca permite depunerea cererilor vizand acest decret-lege de catre cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si dupa data de 15 martie 2000".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, luand in considerare jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciaza ca exceptia este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate contravin art. 16 din Constitutie privind egalitatea cetatenilor in fata legii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 22 februarie 1999), aprobata si modificat prin Legea nr. 18/2000 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 106 din 10 martie 2000), modificat si prin Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999), precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 119/2000 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000).
    Aceste dispozitii legale aveau la data pronuntarii incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale (12 septembrie 2000) urmatorul cuprins: "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevazute de prezentul decret-lege, se pot depune la directiile generale de munca si protectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pana cel mai tarziu la data de 15 martie 2000, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 1 alin. (2) lit. a^1), care pot depune cereri pana la data de 31 decembrie 2000. Dupa data de 15 martie 2000 si, respectiv, 31 decembrie 2000 directiile generale de munca si protectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de sotii (sotiile) celor decedati, prevazuti la art. 4, si de cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, prevazuti la art. 11."
    In vederea examinarii dispozitiilor legale criticate Curtea retine in prealabil ca textul lit. a^1) a art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, are urmatorul cuprins: "a fost persecutata sau deportata de catre regimul instaurat in Romania cu incepere de la data de 14 septembrie 1940 pana la data de 23 august 1944 din motive etnice si rasiale;". Litera a^1) a fost introdusa prin Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999).
    De asemenea, Curtea retine ca dispozitiile art. 4 alin. (1) si (2), precum si ale art. 11 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, au urmatorul continut:
    Art. 4
    "(1) Sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati sau prizonieri, are dreptul la o indemnizatie lunara de 60.000 lei neimpozabila, daca ulterior, nu s-a recasatorit.
    (2) De aceleasi drepturi beneficiaza sotul (sotia) celui care a decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din deportare sau din prizonierat, daca, ulterior, nu s-a recasatorit." ;
    Art. 11 alin. (1)
    "Beneficiaza de prevederile prezentului decret-lege si cetatenii romani cu domiciliul in strainatate."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 8 alin. (3) din decretul-lege criticat, prin regimul juridic diferit aplicabil celor doua categorii de cetateni romani, incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Examinand exceptia, Curtea constata ca argumentul invocat in sustinerea acesteia este intemeiat. Dispozitiile legale criticate, limitand in timp posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, in functie de calitatea persoanei (persoana avand domiciliul in tara sau in strainatate; titular sau sot/sotie al/a celui decedat), contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Acest principiu este aplicabil, prin natura lui, in cazul tuturor drepturilor si libertatilor consacrate prin Constitutie sau prin lege.
    In legatura cu aplicarea principiului egalitatii Curtea Constitutionala a stabilit insa in mod constant in jurisprudenta sa ca "violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
    In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, in aplicarea principiului nediscriminarii prevazut la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, in cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979).
    In aceste conditii Curtea Constitutionala constata ca nu are o justificare obiectiva si rezonabila stabilirea unui termen pentru depunerea cererilor privind stabilirea drepturilor titularilor, in timp ce pentru cererile depuse de sotii/sotiile celor decedati si pentru cele depuse de cetatenii romani cu domiciliul in strainatate nu este prevazut nici un termen.
    Pe de alta parte, Curtea observa ca ulterior sesizarii sale termenul de depunere a cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin in baza decretului-lege criticat a fost prelungit in temeiul art. 7 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 189/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, potrivit caruia: "Cererile pentru stabilirea drepturilor prevazute in prezenta ordonanta se depun la directia generala de munca si protectie sociala teritoriala pana la data de 31 martie 2001. Dupa aceasta data se vor primi doar cererile persoanelor prevazute la art. 3, precum si cele ale cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate." Aceste dispozitii legale mentin discriminarea nejustificata intre cele doua categorii de beneficiari ai drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.
    In consecinta, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Mariana Ivaniuc in Dosarul nr. 6.011/CA/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial si, in consecinta, constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 8 alin. (3) din "Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri", republicat, cu modificarile ulterioare, dispozitii prin care se prevad termene pentru depunerea cererilor privind stabilirea drepturilor titularilor.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman