DECIZIE Nr.
1478 din 11 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca si ale art. 3041 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin
Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „N&D Clima" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
2.224/3/2009 (5.825/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„N&D Clima" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării recursului
formulat de Dan Marius Onciu împotriva Sentinţei civile nr. 5.823 din 13 iulie
2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă
şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.224/3/LM/2009, având ca obiect o
contestaţie formulată împotriva deciziei de concediere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, instituind doar calea de
atac a recursului, textele de lege criticate creează o discriminare a
persoanelor care se supun acestor reglementări faţă de cele care beneficiază şi
de calea de atac a apelului. De asemenea, consideră că este încălcat şi accesul
liber la justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale consideră că textele de lege criticate nu
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, precum şi dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării
hotărârii pronunţate de instanţa de fond.";
-Art. 3041 din Codul
de procedură civilă: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care,
potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de
casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate
aspectele."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că
accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care
justiţia se înfăptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnă însă că el
trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti -judecătorii, tribunale,
curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie - şi la toate căile de atac prevăzute
de lege - apel, recurs etc. -, deoarece competenţa şi căile de atac sunt
stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în
considerarea unor situaţii diferite. De asemenea, exceptând dreptul la un dublu
grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun
instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie
trebuie asigurate pentru
soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva
hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.
In acest sens sunt Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 461 din 1 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 580 din 5 iulie 2006.
Justificând aplicarea acestor principii la situaţia
concretă a căilor de atac specifice conflictelor de muncă, Curtea, prin Decizia
nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 720 din 24
octombrie 2007, arăta că, având în vedere specificul şi implicaţiile sociale
ale conflictelor de muncă, acestea se judecă după o procedură caracterizată prin
celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora două
grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac.
Aceleaşi considerente ce ţin de necesitatea asigurării
celerităţii soluţionării cauzei au fost reţinut de Curte, prin Decizia nr. 30
din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010, şi pentru a
justifica constituţionalitatea textelor de lege criticate în raport cu
principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
justifica reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „N&D Clima" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.224/3/2009
(5.825/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea