DECIZIE   Nr. 147 din 15 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^14 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 347 din 25 aprilie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^14 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Marcel Stuparu in Dosarul nr. 3.054/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 martie 2005 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 15 martie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.054/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 385^14 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Adrian Marcel Stuparu in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate in recurs.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca, potrivit textului legal criticat, instanta de judecata verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor, a materialului din dosar si a oricaror inscrisuri noi prezentate. Prin urmare, singura proba care poate fi administrata in calea de atac a recursului este proba cu inscrisuri, fiind imposibila administrarea altora, cum ar fi proba cu martori. In consecinta, se considera ca prin aceasta reglementare este ingradit dreptul la un proces echitabil.
    Autorul exceptiei mai sustine ca art. 385^14 din Codul de procedura penala aduce atingere si dreptului la aparare, intrucat in faza recursului constatarile de fapt retinute pe baza unor probe deja administrate nu pot fi inlaturate prin probe testimoniale. Cum textul legal criticat interzice administrarea unor astfel de probe, este evident ca partea nemultumita de hotararile anterioare nu isi poate exercita pe deplin dreptul la aparare.
    In esenta, autorul exceptiei critica de fapt redactarea eliptica a textului care, in opinia sa, ar trebui completat, mai cu seama pentru cauzele care se judeca doar in doua grade de jurisdictie.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca solutionarea cauzei depinde de modul de interpretare a dispozitiilor legale criticate in raport de prevederile constitutionale ale art. 21 si 24. De asemenea, considera ca art. 385^14 din Codul de procedura penala nu contravine, ci este in concordanta cu dispozitiile constitutionale invocate ca fiind incalcate.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece asupra dispozitiilor legale criticate Curtea s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 240 din 12 septembrie 2002 si nr. 135 din 23 martie 2004, ocazie cu care s-a statuat ca textul legal criticat ofera recurentului toate drepturile si garantiile procesuale prevazute de lege.
    Cu ocazia judecarii apelului, inculpatul a avut posibilitatea de a cere administrarea probelor necesare pentru aparare si, in plus, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala, in cazul in care instanta constata ca sunt necesare probe noi, poate sa admita recursul si poate sa dispuna rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs.
    Regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti sunt, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta exclusiva a Parlamentului si, prin urmare, legiuitorul are deplina libertate de a stabili competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu afecteaza dreptul partilor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime si nici dreptul acestora la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Aceasta solutie rezulta din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", si ale art. 129 din Constitutie, conform carora, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    Nu poate fi primita nici critica potrivit careia prevederile art. 385^14 din Codul de procedura penala aduc atingere dreptului la aparare, deoarece faptul ca instanta de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o incalcare a art. 24 din Legea fundamentala. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare cu ocazia judecarii apelului, iar, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 385^9 din acelasi cod.
    Totodata, potrivit art. 385^15 alin. 2 lit. d) din Codul de procedura penala, in cazul in care constata ca sunt necesare probe noi, instanta de judecata poate sa admita recursul si sa dispuna rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 385^14 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut: "Instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.
    Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 385^14 din Codul de procedura penala se constituie in dispozitii de procedura, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, intra in competenta exclusiva de reglementare a legiuitorului, cu conditia sa nu aduca atingere altor principii constitutionale.
    Totodata se constata ca nici o dispozitie din Constitutie nu prevede obligativitatea existentei mai multor grade de jurisdictie si a mai multor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Potrivit art. 129 din Legea fundamentala, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Prin urmare, legiuitorul constituant a lasat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili prin lege caile de atac.
    In situatia in care autoritatea legislativa, in acord cu Constitutia si cu celelalte prevederi conventionale internationale, a inteles sa instituie doar o singura cale de atac materializata in recurs, aceasta din urma instanta joaca si rolul instantei de apel, fiind obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. Pe cale de consecinta, inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecarii apelului, iar, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 385^9 din acelasi cod. Pe de alta parte, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala, in cazul in care constata ca sunt necesare probe noi, instanta poate sa admita recursul si sa dispuna rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs.
    Or, de vreme ce, in cadrul unui proces judiciar penal aflat in singura cale de atac a recursului, partea interesata poate sa isi formuleze apararea, asa cum crede de cuviinta, nu se poate sustine ca prevederile legale criticate aduc atingere dispozitiilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la aparare.
    Aceasta, deoarece instanta de judecata este obligata sa analizeze apararea formulata de partea interesata, potrivit cerintei de a se pronunta asupra tuturor aspectelor de fapt si de drept, ceea ce implica si o eventuala administrare a unei noi probe cu martori, in masura in care, evident, aceasta slujeste principiului aflarii adevarului.
    Curtea mai constata ca asupra dispozitiilor art. 385^14 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 240 din 12 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 744 din 11 octombrie 2002, prilej cu care a statuat ca acestea sunt constitutionale. Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^14 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Marcel Stuparu in Dosarul nr. 3.054/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru