DECIZIE Nr. 146 din 14 iulie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin.
3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 15 noiembrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 291 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Maria Kope si Arpad Ferenczi in Dosarul nr. 1.229/2000 al Tribunalului Bihor
- Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 mai 2000 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 29 iunie 2000 si apoi la 6 iulie
2000 si la 14 iulie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.229/2000,
Tribunalul Bihor - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 3 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Maria Kope si Arpad Ferenczi.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din
Constitutie, referitoare la garantarea dreptului la aparare, precum si
prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. Dispozitiile in discutie prevad asa-numita
institutie a termenului in cunostinta, care se acorda in sedinta de judecata
partilor din procesul penal prezente la termenul respectiv. In cazul
inculpatului, sustin autorii exceptiei, aceasta modalitate de citare este
contrara principiului unui proces echitabil si garantarii dreptului la aparare,
deoarece: a) inculpatul este subiectul principal al procesului penal si de
aceea, pentru realizarea scopului procesului penal (art. 1 din Codul de
procedura penala), pentru garantarea libertatii persoanei (art. 6 din Codul de
procedura penala), este necesar ca procedura in fata instantelor de judecata sa
respecte strict aceste principii; b) este imperios necesar ca inculpatul sa
cunoasca direct de la instanta termenele la care se desfasoara judecata si sa
existe obligatia instantei de a-l incunostinta pe inculpat despre noile termene
de judecata; c) necitarea inculpatului lipsa, cu motivarea ca fusese prezent la
un termen anterior, il pune pe acesta in imposibilitatea de a cunoaste termenul
de judecata, ceea ce constituie o restrangere a drepturilor sale procesuale.
Pentru evitarea acestor consecinte negative trebuie sa existe obligatia
instantei de judecata de a instiinta partile din proces in toate cazurile si sa
se evite varianta termenului in cunostinta, in cazul in care partea a lipsit la
un termen anterior.
Tribunalul Bihor - Sectia penala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei,
arata ca aceasta este neintemeiata, intrucat inculpatilor, autori ai exceptiei,
nu li s-a ingradit exercitarea vreunui drept la aparare cata vreme, fiind
prezenti la un termen de judecata, au luat cunostinta de data la care se va
judeca din nou procesul lor. Asa fiind, dispozitiile art. 291 alin. 3 din Codul
de procedura penala, conform carora partea prezenta la un termen nu mai este
citata pentru termenele ulterioare, chiar daca a lipsit la unul dintre aceste
termene, nu sunt neconstitutionale si nu ingradesc nici un drept al partilor.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca textul alin. 3 al art. 291 din
Codul de procedura penala, care prevede ca "Partea prezenta la un termen
nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul
dintre aceste termene", constituie o exceptie de la regula citarii
partilor prevazuta in alin. 1 al aceluiasi articol. Se mai arata ca exceptia
prevazuta la art. 291 alin. 3 din Codul de procedura penala "opereaza in
scopul simplificarii activitatii judiciare, fara sa afecteze insa vreunul din
drepturile procesuale fundamentale, cum ar fi dreptul la aparare". Asa
fiind, necitarea partii lipsa la un termen ulterior nu poate fi interpretata ca
o atingere adusa dreptului la aparare, intrucat revine acelei parti obligatia
de a se prezenta la noul termen pentru a-si exercita dreptul la aparare
prevazut de lege. Cu privire la incalcarea principiului unui proces echitabil,
in punctul de vedere al Guvernului se mentioneaza ca "in Constitutie nu
este prevazut un astfel de drept si, prin urmare, nu se poate declara
neconstitutional un text de lege care nu incalca nici o dispozitie expresa a
Constitutiei". In fine, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate
a art. 291 alin. 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata si in raport
cu prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de
vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 291 alin. 3
din Codul de procedura penala, care are urmatorul continut: "Partea
prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar
daca ar lipsi la vreunul din aceste termene."
Textul constitutional considerat a fi incalcat este art. 24 alin. (1), care
are urmatorul cuprins: "Dreptul la aparare este garantat."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 291 alin. 3 din Codul de procedura penala, care prevad ca
partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare,
chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, instituie "termenul
in cunostinta". Aceasta exceptie de la regula citarii partilor pentru
judecata este justificata, deoarece citarea ar complica inutil desfasurarea
procesului, in conditiile in care exista posibilitatea ca partea sa se informeze
cu privire la urmatorul termen de judecata.
Curtea mai constata ca in procesul penal, in situatia necitarii partilor
pentru termenele urmatoare, se considera ca exista obligatia partii de a se
informa singura cu privire la eventualele termene ulterioare, acest minim de
diligenta dandu-i posibilitatea sa ia cunostinta de continutul dezbaterilor, sa
participe la desfasurarea acestora, in scopul pregatirii si sustinerii propriei
aparari.
In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor art.
24 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca aceste dispozitii nu sunt
incalcate, deoarece ele garanteaza dreptul la aparare "in tot cursul
procesului", iar nu si asigurarea acestuia prin mijloacele invocate de
autorul exceptiei, altele decat cele prevazute de legislatia penala.
In cauza a fost invocata si incalcarea dispozitiilor art. 6, referitoare la
dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul continut:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere."
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca nici una dintre aceste
dispozitii nu este incalcata prin prevederile legale criticate.
In ceea ce priveste afirmatia ca in Constitutie nu este prevazut expres
"dreptul la un proces echitabil", la care se refera art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si
din acest motiv textul criticat nu poate fi declarat neconstitutional, Curtea
constata ca aceasta afirmatie este lipsita de temei. Intr-adevar, la alin. (2)
al art. 11 din Constitutie se statueaza ca "Tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern". Astfel,
ratificarea de catre Romania a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, a facut ca
aceasta conventie sa faca parte din dreptul intern, situatie in care raportarea
la oricare dintre textele sale este impusa aceluiasi regim cu cel aplicabil
raportarilor la dispozitiile din Legea fundamentala. Curtea constata, de
asemenea, ca aceasta interpretare este in deplin acord cu dispozitiile art. 20
din Constitutie, care statueaza astfel:
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale."
Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza este
neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Fata de cele de mai sus, cu majoritate de voturi, in temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Kope si Arpad
Ferenczi in Dosarul nr. 1.229/2000 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu