DECIZIE Nr.
1452 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 877 din 16 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ion Stoian în Dosarul nr. 45.741/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, domnul avocat Ştefan Olteanu. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, susţinând oral aceleaşi motive de
neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 45.741/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Stoian.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 16, 126 şi 129 din Constituţie, art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 8 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece limitează dreptul de a formula
contestaţie în anulare a unei hotărâri judecătoreşti la cazul în care motivele
contestaţiei nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având
următorul cuprins:
„(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu
contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste
motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua
când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu
călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 126 - Instanţele
judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Este invocată şi
încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 8 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 317 din Codul de
procedură civilă într-o cauză cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 465 din 2 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 4 mai 2009,
Curtea a reţinut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în
vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare
de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată
exercita, cu diligentă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se
referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar
căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare.
Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă
pe calea contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de
justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din
motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării şi/sau încălcării
dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, într-o situaţie egală
cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a
crea un tratament juridic egal între aceştia.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că, odată invocate pe
calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către
instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra
acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le
invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. (2) din Codul
de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea
apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată
această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.
In consecinţă, Curtea a constatat că textul de lege
criticat este în concordanţă atât cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi cu cele ale
art. 16 din Constituţie, deoarece constituie o garanţie a procesului echitabil
şi se aplică, în mod egal, tuturor justiţiabililor ce intră sub incidenţa
normei legale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
In plus, Curtea constată că textul de lege criticat
constituie o normă de procedură pe care legiuitorul este abilitat să o
instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu condiţia ca acestea
să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ion Stoian în Dosarul nr. 45.741/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu