DECIZIE   Nr. 145 din  7 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 85 din 24 februarie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata de Societatea Comerciala "Observator" - S.R.L. din Constanta in Dosarul nr. 2.359/1998 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, considerand ca dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor cuprinse in art. 20, art. 23 alin. (8) si in art. 150 alin. (1) din legea fundamentala. De asemenea, arata ca textul de lege criticat nu incalca nici dispozitiile art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si nici prevederile art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Considera ca autorul exceptiei confunda pozitia sa procesuala de parte responsabila civilmente cu calitatea de inculpat, ignorand principiile si exigentele diferite existente in cadrul aceluiasi proces, dar cu privire la solutionarea celor doua actiuni ale procesului penal, actiunea penala si actiunea civila. Textul de lege criticat isi are aplicabilitate numai in cadrul actiunii penale, proces care este supus principiilor prevazute la art. 1, 3 si 4 din Codul de procedura penala, referitoare la scopul procesului penal si la obligatia organelor judiciare de a asigura aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana faptuitorului, precum si la rolul activ al acestora in desfasurarea procesului. Tocmai pentru exercitarea acestor obligatii Codul de procedura penala prevede la art. 198 abaterile judiciare si sanctiunea amenzii judiciare, pe care instanta o poate aplica in cazul refuzului unor parti sau al oricarei persoane ori institutii de a prezenta inscrisurile solicitate de instanta, refuz care constituie o abatere judiciara. Considera ca acest text de lege nu incalca nici dreptul la aparare, invocat de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 aprilie 1999 Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata de Societatea Comerciala "Observator" - S.R.L. din Constanta, in calitate de parte responsabila civilmente in Dosarul penal nr. 2.359/1998 al acelei instante. Dosarul are ca obiect tragerea la raspundere penala a autorului infractiunii de calomnie savarsite impotriva partii vatamate Liberty Agency Ltd Constanta, al carui patron este Valentin Duta, prin publicarea, sub pseudonimul Constantin Maior, a unui articol in ziarul "Observator" - cotidian editat de Societatea Comerciala "Observator" - S.R.L. (care are calitatea de persoana responsabila civilmente). In vederea cunoasterii numelui real al inculpatului, instanta i-a solicitat persoanei responsabile civilmente sa comunice identitatea autorului articolului, intrucat, in conformitate cu prevederile art. 70 din Legea presei nr. 3/1974, raspunderea pentru nerespectarea dispozitiilor art. 69 din lege de catre fiecare organ de presa revine consiliului de conducere, colegiului de redactie si redactorului-sef al acestuia. Deoarece partea responsabila civilmente nu a indeplinit cererea instantei, aceasta i-a pus in vedere, sub sanctiunea amenzii judiciare prevazute la art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, sa transmita informatiile cerute. Ca raspuns, aceasta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate.
    In motivarea exceptiei se arata ca prevederile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala incalca dispozitiile cuprinse in art. 20, art. 23 alin. (8) si in art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, precum si pe cele cuprinse in art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Se exemplifica aceasta critica prin referirea la situatia existenta in speta, in care in faza judecatii relatiile solicitate partii responsabile civilmente privesc datele necesare pentru dovedirea pretentiilor persoanei vatamate, constituita parte civila. Se considera ca prin acest text de lege criticat au fost incalcate si prevederile art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform carora nimeni nu poate fi silit sa marturiseasca impotriva propriei persoane ori sa isi recunoasca vreo vinovatie in materie penala.
    De asemenea, se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in legatura cu prezumtia de nevinovatie, considera ca sarcina probei revine acuzarii. Autorul exceptiei considera ca au fost incalcate prin dispozitiile legale criticate si prevederile art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat obliga partea responsabila civilmente sa prezinte probele pe care partea adversa avea obligatia legala, sub sanctiunea nulitatii, de a le prezenta o data cu sesizarea instantei prin plangere prealabila.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta arata ca amenda judiciara este o sanctiune cu caracter procesual, care se aplica pentru abaterile judiciare enumerate la art. 198 din Codul de procedura penala. Se face referire la prevederile art. 4 din acelasi cod, conform carora: "Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal" si la prevederile art. 3 din Codul de procedura penala, potrivit carora "in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului". Or, nerespectarea dispozitiilor instantei de catre cei care au obligatia de a le aduce la indeplinire impiedica aflarea adevarului, astfel incat instanta poate recurge, in virtutea rolului sau activ, la mijloacele de constrangere prevazute de lege pentru a impiedica tergiversarea cauzei si aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana faptuitorului. Aceasta neindeplinire a obligatiei prevazute la art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala constituie o abatere judiciara care poate fi sanctionata cu amenda judiciara, in limitele stabilite de lege. Instanta apreciaza ca aplicarea amenzii judiciare nu contravine principiilor fundamentale ale procesului penal, printre care se afla principiul legalitatii, principiul aflarii adevarului, prezumtia de nevinovatie, garantarea dreptului la aparare, invocate de insusi autorul exceptiei, si nici nu este lezat dreptul oricarei persoane la un proces echitabil. De asemenea, instanta apreciaza ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 20 si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie si nici alte dispozitii constitutionale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a formula si transmite punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala este neintemeiata. Se arata ca, potrivit art. 1 din Codul de procedura penala, procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. In continuare se mai invoca si dispozitiile art. 3 din acelasi cod, care instituie principiul aflarii adevarului in procesul penal, precum si dispozitiile art. 4 care consacra rolul activ al instantei. In aceste conditii, atunci cand o persoana savarseste o infractiune organele judiciare sunt obligate sa afle adevarul si sa aiba un rol activ, lamurind cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala. Pentru obtinerea acestor probe, in virtutea rolului lor activ, organele judiciare au la indemana o serie de instrumente procesuale, inclusiv obligarea oricarei persoane de a prezenta obiectele sau inscrisurile care pot servi ca mijloace de proba in procesul penal, potrivit art. 97 din Codul de procedura penala.
    Pentru a se asigura indeplinirea acestei obligatii legea a prevazut sanctiunea amenzii judiciare, care poate fi aplicata in caz de nerespectare, in temeiul art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala. Tot in opinia Guvernului se considera ca este necesar sa se faca o distinctie intre actiunea penala si actiunea civila in procesul penal. Conform art. 9 din Codul de procedura penala, actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni, iar conform art. 14 alin. 1 din acelasi cod, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente. Organele judiciare, considera Guvernul, pot impune partii responsabile civilmente prezentarea unor obiecte sau inscrisuri care pot servi ca mijloace de proba, nu pentru stabilirea culpei civile a inculpatului ori pentru determinarea cuantumului despagubirilor, ci pentru a afla adevarul, in scopul tragerii la raspundere penala a persoanei care a savarsit o infractiune, ca o reactie de aparare sociala, a carei necesitate nu poate fi pusa la indoiala. De aceea, actiunea civila isi pastreaza particularitatile sale, partea responsabila civilmente avand o pozitie similara pozitiei procesuale a inculpatului numai in actiunea civila, nu insa si in actiunea penala, in care numai inculpatul va fi condamnat, in cazul in care va fi gasit vinovat de savarsirea unei infractiuni. In aceste conditii prezumtia de nevinovatie are efecte numai in privinta inculpatului, fiind lipsita de efecte, daca este invocata in propria aparare de persoana responsabila civilmente. La aceeasi concluzie se ajunge si in ipoteza in care persoana vatamata opteaza pentru exercitarea separata a actiunii civile dupa terminarea procesului penal, in temeiul art. 19 din Codul de procedura penala. In cadrul procesului penal organele judiciare pot impune prezentarea unor obiecte sau inscrisuri persoanei care, ulterior, in cadrul procesului civil va raspunde solidar cu persoana condamnata si care ar fi putut fi parte responsabila civilmente in procesul penal. Guvernul apreciaza ca prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) din Constitutie, precum si la art. 14 paragraful 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice poate fi invocata numai de inculpat, nu si de persoana responsabila civilmente, in propria aparare. De asemenea, Guvernul arata ca, in ceea ce priveste cerinta unui proces echitabil, inscrisa in art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textul de lege criticat nu contravine prevederilor tratatului si conventiilor internationale in materie. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "imperativele notiunii de proces echitabil nu sunt in mod necesar aceleasi in litigiile civile si in cauzele penale, in acestea din urma statele parti la conventie avand o mai mare libertate de reglementare".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 20.000 lei la 100.000 lei: [...] e) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii." Textul se refera la unul dintre cazurile care constituie abateri judiciare, pentru care organele judiciare penale pot aplica sanctiunea amenzii judiciare.
    In motivarea exceptiei s-a sustinut ca aceste dispozitii contravin prevederilor cuprinse in art. 20, art. 23 alin. (8) si in art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, precum si prevederilor art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege mentionat, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, conform carora "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Indeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare a obiectelor si inscrisurilor cerute de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata constituie o obligatie, stabilita de legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevazut la art. 1 din Codul de procedura penala, si anume: "... constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala".
    Curtea constata ca nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei referitoare la incalcarea prezumtiei de nevinovatie, pentru ca textul constitutional se refera la invinuit sau inculpat si nu la persoana responsabila civilmente. Totodata prezentarea de catre partea responsabila civilmente a unor inscrisuri pe baza carora s-ar putea stabili de catre instanta identitatea reala a inculpatului nu constituie o incalcare a dispozitiilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie, intrucat datele solicitate nu sunt de natura sa dovedeasca vinovatia inculpatului. In conformitate cu dispozitiile art. 3 din Codul de procedura penala, instanta de judecata este obligata sa asigure in desfasurarea procesului penal aflarea adevarului atat cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, cat si cu privire la persoana faptuitorului. Aflarea adevarului (art. 3) si rolul activ al instantei, prevazut in art. 4 din Codul de procedura penala, constituie principii de baza ale procesului penal, in temeiul carora poate fi indeplinit scopul procesului penal prevazut la art. 1 alin. 2 din acelasi cod, si anume de a contribui la "apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor".
    Curtea constata, pe de alta parte, ca prezumtia de nevinovatie se refera la situatia procesuala a inculpatului, persoana trasa la raspundere prin actiunea penala, si nu la persoanele trase la raspundere prin actiunea civila, respectiv la situatia procesuala a partii responsabile civilmente, care raspunde civil alaturi de inculpat in cazul in care instanta retine vinovatia acestuia. Or, exigentele si principiile procesului penal nu sunt aceleasi in cauzele penale si in litigiile civile, prezumtia de nevinovatie referindu-se, indeosebi, la situatia inculpatului in actiunea penala. Chiar daca pe plan procesual, in actiunea civila, situatia partii responsabile civilmente este similara cu situatia procesuala a inculpatului, prezumtia de nevinovatie este lipsita de efecte, daca este invocata in apararea proprie de persoana responsabila civilmente.
    Critica de neconstitutionalitate este neintemeiata si cu privire la incalcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, referitoare la interzicerea obligarii persoanei acuzate de comiterea unei infractiuni de a marturisi impotriva ei insesi sau de a se recunoaste vinovata. Prin obligarea unei persoane de a pune la dispozitie organelor judiciare unele obiecte sau inscrisuri solicitate de acestea, dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin nici acestor prevederi, deoarece textul din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice se refera la "persoana acuzata de comiterea unei infractiuni", calitate procesuala pe care o are numai invinuitul sau inculpatul, nu si persoana responsabila civilmente.
    Curtea constata, de asemenea, ca dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece acestea se refera la dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, prevederi care nu au nici o incidenta in cauza in raport cu continutul textului de lege criticat, care se refera la abateri si amenzi judiciare.
    Lipsita de semnificatie este si invocarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, care se refera la conflictul temporal de legi, stabilind ca "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii", deoarece, pe de o parte, art. 198 din Codul de procedura penala a fost modificat si completat de autoritatea legiuitoare ulterior intrarii in vigoare a noii Constitutii, prin Legea nr. 45/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993, precum si prin Legea nr. 141/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, si deci nu se poate sustine ca nu mai este in vigoare, pentru ca ar contraveni prevederilor Constitutiei, iar pe de alta parte, prin continutul sau, textul de lege criticat [art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala] nu contravine dispozitiilor legii fundamentale, invocate de autorul exceptiei.
    Curtea mai considera ca nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 20 din Constitutie referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, pentru ca, asa cum s-a aratat mai sus, prin dispozitiile legale care au facut obiectul controlului de constitutionalitate aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate (art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale), acestea nu au incidenta in cauza.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele, exceptia urmeaza a fi respinsa pentru considerentele expuse.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata de Societatea Comerciala "Observator" - S.R.L. din Constanta in Dosarul nr. 2.359/1998 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 1999.

                  PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan