DECIZIE Nr.
1447 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 865 din 11 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gavrila Pop în Dosarul nr. 5.650/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.650/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gavrila
Pop într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la
executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie competenţa de a soluţiona
cererea de înfiinţare a popririi în favoarea instanţei de la domiciliul
debitorului sau sediul terţului poprit, punându-l astfel pe creditor în
inferioritate şi restrângându-i exerciţiul dreptului de a se apăra.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate împiedică accesul liber la
justiţie şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin impunerea
deplasării creditorului la un birou de executor judecătoresc dintr-o altă
localitate, pentru realizarea executării silite.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având
următorul cuprins: „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de
executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la
domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie,
precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din
Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie
2009, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţie ca
şi cele invocate în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor
persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, şi anume
creditorilor deţinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului
judecătoresc înfiinţarea popririi, fără discriminări şi fără privilegii. Or,
este cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de
cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi
executarea silită este mai lesne de îndeplinit. Este de asemenea de necontestat
că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată
opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătoreşti de la
sediul debitorului sau al terţului poprit.
Totodată, Curtea a reţinut că este nefondată şi critica
autorului excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în
care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act
de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi
prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a
acestor drepturi. Prin urmare, nu s-a putut reţine nici încălcarea prevederilor
cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat că este de competenţa
legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta
poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea în funcţie
de specificul fiecărui caz. In cazul de faţă, legiuitorul are deplină
legitimitate constituţională în a reglementa competenţa executorului
judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau
sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Gavrila Pop în Dosarul nr. 5.650/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean