DECIZIE Nr.
1438 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si
a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea
si completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 16 din 7 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi
a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind
modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu
Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autori,
apărătorul ales Ion Panaitescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la
dosar, şi personal autorul Gina Capotă. Se constată lipsa celuilalt autor şi a
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care pune concluzii de admitere
a acesteia, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 a fost
emisă cu nerespectarea exigenţelor constituţionale ale art. 115 alin. (4), iar
dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu respectă cerinţele
privitoare la legalitatea incriminării şi pe cele referitoare la
previzibilitate şi accesibilitate. Depune, de asemenea, şi concluzii scrise în
acest sens.
Autorul prezent, Gina Capotă, nu mai are nimic de
adăugat faţă de susţinerile apărătorului său.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 şi ca inadmisibilă a excepţiei
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000,
deoarece criticile vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea
prevederilor contestate.
CURTEA,
actele si lucrările dosarului, constată având în
vedere următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 6.313/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu Mihai
Vicol.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
124/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4)
referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la necesitatea şi urgenţa
reglementării, deoarece preambulul actului normativ se sprijină mai degrabă pe
utilizarea unui limbaj de baricadă. Intensificarea luptei împotriva corupţiei,
ca activitate prioritară a Guvernului, se subsumează oportunităţii adoptării
unor reglementări în materie şi nicidecum exigenţei referitoare la existenţa unei
situaţii extraordinare.
In plus, argumentul potrivit căruia organele judiciare
au semnalat existenţa unor cazuri de corupţie care nu pot fi descoperite
constituie o veritabilă contradictio in adjecto, pentru că ori existau
fapte de corupţie şi acestea erau, potrivit principiului legalităţii
incriminării, prevăzute de lege, ori nu existau astfel de fapte şi atunci nu
era nevoie de ordonanţa de urgenţă adoptată.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 lit. c) din
Legea nr. 78/2000, autorii excepţiei susţin că acestea contravin prevederilor
constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor,
deoarece incriminează concomitent o infracţiune consumată, dar şi tentativa la
alte fapte prevăzute de legea penală. Astfel, dacă o persoană săvârşeşte
infracţiunea de la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în realizarea scopului
urmărit prin comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 din
aceeaşi lege, în ipoteza în care nu reuşeşte să obţină pe nedrept bani din
fondurile Comunităţilor Europene, ar putea fi pedepsită fie pentru săvârşirea
infracţiunii consumate de fals şi uz de fals, fie pentru tentativa la
infracţiunea prevăzută de art. 181, în acord cu dispoziţiile art. 184
din aceeaşi lege.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, din examinarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 se observă că acest act normativ
a fost adoptat având în vedere obiectivele prioritare privind intensificarea
luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalării de către organele
judiciare a unor reglementări insuficiente. Pe cale de consecinţă sunt
respectate exigenţele dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4).
De asemenea, dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr.
78/2000 nu contravin sub niciun aspect principiului fundamental referitor la
respectarea Constituţiei şi a legilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie
2005, şi dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000: „(1) In
înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu
infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu
infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:
[...]
c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a
ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a
3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea
infracţiune;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la
necesitatea şi urgenţa reglementării şi ale art. 1 alin. (5) referitoare la
obligativitatea legilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005, constată că
delegarea legislativă este o instituţie specifică dreptului constituţional şi
presupune transferul de atribuţii de la Parlament către executiv în anumite
condiţii prevăzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Este, prin urmare,
o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă îşi
găseşte o justificare unanim acceptată ce izvorăşte din principiul separaţiei
şi al colaborării puterilor în stat.
Astfel, ţinând seama de raţiunea edictării actului
normativ aşa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea constată că nu sunt
încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie,
legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens. Astfel, în vederea
intensificării „luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalării de către
organele judiciare a unor reglementări insuficiente, care nu permit
descoperirea cazurilor de corupţie apărute în practică," s-a impus instituirea
unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii statului român atât de
prevenire şi sancţionare, cât şi de descoperire a unor asemenea fapte, cu atât
mai mult cu cât s-a constatat apariţia unor noi modalităţi de corupţie ca
fenomen organizat, specializat şi profesionalizat, apărând sub forma unor
reţele, care, prin diferite mijloace, ajung să corupă factorii de decizie până
la cele mai înalte nivele ale politicului, legislativului, justiţiei şi
administraţiei. In acest sens, s-au incriminat şi alte forme de comitere a
faptei de stabilire a unor valori diminuate faţă de valoarea reală a bunurilor
aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar şi s-a legitimat folosirea
investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în
scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor şi obţinerii
mijloacelor de probă necesare în situaţia în care există indicii temeinice şi
concrete că s-a săvârşit ori că se pregăteşte săvârşirea de către un funcţionar
a infracţiunii de luare de mită, primire de foloase necuvenite ori trafic de
influenţă. Prin urmare, aceste reglementări răspund pe deplin exigenţelor
constituţionale referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare care nu
poate fi amânată.
2. In ceea ce priveşte critica referitoare la
dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că textul
legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politică penală, una
dintre categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele de corupţie ori
cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul şi uzul de fals
săvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorilor excepţiei vizează nu
contrarietatea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu prevederile din Legea
fundamentală, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetă care s-ar putea
naşte din cauza unei redactări imprecise ori a unei înţelegeri eronate a
textului. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază
indispensabilă de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Or,
potrivit competenţei sale, aşa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor în
stat, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederea legală
supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare
şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa
fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din
Legea nr. 78/2000 este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru