DECIZIE   Nr. 143*) din 21 noiembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 49 din 21 martie 1997

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Lucian Stangu      - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Ioan Griga         - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, ale art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala, invocata de Murariu Gheorghe, inculpat in Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor legal citate.
    Magistratul-asistent refera asupra cauzei.
    Presedintele completului de judecata, constatand cauza in stare de judecata, da cuvantul procurorului, care solicita respingerea exceptiei invocate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 decembrie 1995, pronuntata in Dosarul nr. 2.723/1995, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, ale art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala, invocata de inculpatul Murariu Gheorghe, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. c), art. 198 alin. 1, alin. 2 si alin. 3, art. 202 alin. 1 si art. 203 din Codul penal.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciaza ca art. 4 din Codul de procedura penala, care reglementeaza rolul activ al judecatorului, este neconstitutional, aratandu-se ca judecatorul trebuie sa aiba rol pasiv si ca rolul activ il avea "cand era amovibil". Cu privire la art. 305 si la art. 355 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca dispozitiile acestora, privitoare la continutul partii introductive a hotararii judecatoresti, sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca, alaturi de numele si prenumele membrilor completului de judecata, trebuie sa fie mentionate si cele ale procurorului, cu toate ca acesta nu face parte din instanta.
    Exprimandu-si opinia in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Bihor arata ca dispozitia art. 4 din Codul de procedura penala referitoare la rolul activ al judecatorului in desfasurarea procesului penal contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (1) si alin. (8) si ale art. 24, deoarece "prin rol activ judecatorul poate dirija probatiunea in sensul dorit de acuzare sau in sensul dorit de aparare, impunandu-se limitarea rolului activ in mod expres".
    In ceea ce priveste a doua exceptie, tribunalul o gaseste nefondata, "deoarece dispozitiile art. 305 din Codul de procedura penala nu obliga expres ca in compunerea instantei de judecata sa apara si procurorul, ci numai trebuie consemnate, in partea introductiva, numele si prenumele procurorului". Tribunalul Bihor considera insa ca "practica actuala in care numele procurorului este trecut imediat sub numele judecatorului nu este corecta fiind de natura a prejudicia interesele apararii, dar aceasta masura poate fi dispusa de persoanele indreptatite din instantele judecatoresti, in sensul ca, dupa numele judecatorilor ce compun instanta, sa fie trecut un alineat separat, in care sa apara numele procurorului".
    Cu toate ca in incheiere nu apare nici o mentiune in acest sens, din partea autorului exceptiei, Tribunalul Bihor se refera la sustinerea acestuia privind asezarea procurorului in sala de judecata, sustinere pe care o gaseste justificata, in sensul ca ar trebui gasit un loc aparte pentru procuror, pentru ca acesta sa nu poata fi confundat cu judecatorii.
    In incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale se mai retine ca reprezentantul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor s-a declarat de acord cu exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, au fost solicitate, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora "organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal", este neintemeiata, deoarece, potrivit conceptiei care sta la baza legislatiei noastre, intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, intre care si principiul rolului activ al organelor judiciare.
    Desi in literatura de specialitate s-a sustinut ca rolul activ al instantei de judecata constituie o regula de sorginte socialista, deoarece aceasta a fost introdusa in anul 1948, dupa instaurarea regimului comunist, se arata ca si legislatia dintre cele doua razboaie mondiale continea o serie de prevederi speciale, din care rezulta ca instanta de judecata trebuie sa exercite rol activ in cursul judecatii pentru aflarea adevarului. De altfel, se arata, in continuare, in raspunsul Guvernului, infaptuirea unei justitii corecte si realiste practic nici nu poate fi conceputa fara ca judecatorii sa se implice in administrarea tuturor probelor care au legatura cu obiectul cauzei si sunt de natura a ajuta la aflarea adevarului. Se precizeaza, de asemenea, ca rolul activ al instantei, in desfasurarea procesului penal, nu poate fi cantonat la o anume justitie, sustinandu-se ca ar constitui doar un atribut al justitiei socialiste. Dintotdeauna, dar mai ales astazi, cand infractorii se folosesc de metode deosebit de abile pentru ca faptele lor sa nu poata fi descoperite, judecatorilor le-a revenit si le revine obligatia sa intervina activ in administrarea probelor, in scopul descoperirii faptelor si aflarii adevarului. Guvernul arata, de asemenea, ca "rolul activ al instantei in desfasurarea procesului penal" trebuie discutat impreuna cu dispozitiile art. 3 din Codul de procedura penala referitoare la aflarea adevarului. Aceasta explica faptul ca legiuitorul roman a prevazut, in texte succesive (art. 3 si 4 din Codul de procedura penala), mai intai regula privitoare la aflarea adevarului si apoi regula privitoare la obligatia instantei de a avea "rol activ" in aceasta privinta.
    In concluzie, se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, invocata de aparatorul inculpatului, este nefondata, deoarece aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 23 alin. (1) si (8) din Constitutie, care reglementeaza situatii total diferite de cele aflate in discutie, si nici altor prevederi constitutionale. Mai mult, este de neconceput a se sustine, fara a gresi, ca rolul activ al instantei, exercitat in scopul aflarii adevarului, ar fi de natura sa contravina principiilor ori prevederilor Constitutiei.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este, de asemenea, nefondata, intrucat legea nu-i acorda procurorului un drept de natura sa prejudicieze interesele apararii. Faptul ca numele si prenumele procurorului sunt trecute distinct si mai in fata decat cele ale aparatorilor se explica prin aceea ca el face parte din "constituirea instantei", prin aceasta intelegandu-se completul de judecata, procurorul si grefierul. "Constituirea instantei" nu trebuie confundata cu "compunerea instantei", din care fac parte numai membrii completului de judecata. In opinia Guvernului se subliniaza ca "de vreme ce din constituirea instantei face parte si grefierul, care, in ordinea functiei si a rolului avut in desfasurarea procesului penal, se situeaza, evident, dupa aparator, exclude orice banuiala ca legiuitorul ar atribui un rol mai mare acuzarii sustinute de procuror, decat apararii exercitate in favoarea inculpatului, in cursul procesului penal".
    Totodata, se arata ca din nici o prevedere constitutionala nu se poate trage concluzia ca dispozitiile din Constitutie s-ar opune reglementarilor din legea procesuala penala referitoare la mentiunile si la ordinea in care sunt trecute numele si prenumele partilor din proces in cuprinsul hotararii judecatoresti.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul si dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 1, art. 3 si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, ale art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala. Desi anterioare Constitutiei, dispozitiile legale criticate stau la baza unor raporturi juridice nascute dupa intrarea in vigoare a acesteia, fiind, totodata, mentinute in urma modificarilor aduse Codului de procedura penala dupa anul 1989.
    Prin dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, care prevad ca "organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal", se da expresie unuia dintre principiile fundamentale sau, cum le denumeste insusi legiuitorul, "reguli de baza" ale procesului penal. Aceasta regula se afla in corelatie si in perfecta concordanta cu scopul procesului penal, cu dispozitia art. 2 din Codul de procedura penala privitoare la oficialitatea procesului penal si mai ales cu dispozitiile art. 3 din acelasi cod, care prevad ca "in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului". Este greu de inteles cum ar putea organele judiciare penale sa asigure aflarea adevarului asistand pasiv si indiferent la activitatea de probatiune desfasurata in fata lor, pentru a nu vorbi de organele de urmarire penala care, asa cum prevede art. 200 din Codul de procedura penala, au ca sarcina tocmai strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora.
    Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala nu este intemeiata. Afirmatia facuta chiar de Tribunalul Bihor, care considera ca intemeiata exceptia, in sensul ca dispozitiile legale vizate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (1) si (8) din Constitutie, nu are suport real: art. 23 alin. (1) se refera la inviolabilitatea libertatii individuale si a sigurantei persoanei, iar art. 23 alin. (8) se refera la prezumtia de nevinovatie. Or, nu se intelege cum dispozitiile legale privitoare la rolul activ al organelor judiciare ar fi contrare principiilor constitutionale mentionate.
    De asemenea, se considera ca dispozitiile legale criticate ar fi contrare si dispozitiilor art. 24 din Constitutie privitoare la dreptul la aparare, dar nici de data aceasta nu se vede cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare in descoperirea adevarului in cauza.
    In sustinerea exceptiei se mai arata ca judecatorul trebuie sa aiba rol pasiv si ca rolul activ il putea avea atunci cand era amovibil, lasandu-se sa se inteleaga ca principiul rolului activ ar fi specific statului totalitar. Dispozitii privitoare la rolul activ au existat si in legislatia noastra interbelica, dupa cum se intalnesc si in legislatiile occidentale. Infaptuirea justitiei nu este posibila fara cunoasterea situatiei de fapt, reale, in cauza, iar aceasta cunoastere nu poate fi dobandita fara o preocupare speciala din partea organelor judiciare; or, in conditiile in care legea acorda inculpatului toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un aparator in tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a intereselor apararii.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala, dispozitii considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare art. 24 din Constitutie, se constata ca nici aceasta exceptie nu apare ca intemeiata. Asa cum se arata in punctul de vedere primit de la Guvern, critica adusa acestor dispozitii legale, cu privire la mentionarea, in partea introductiva a hotararii, a numelui procurorului imediat dupa acela al membrilor completului de judecata se bazeaza pe o confuzie intre notiunile de constituire si de compunere a instantei. Constituirea instantei are in vedere stabilirea instantei care urmeaza sa solutioneze cauza, la un termen determinat, tinand seama de ansamblul subiectilor oficiali care o compun. Instanta se constituie din completul de judecata, din procuror si grefierul de sedinta.
    Spre deosebire de aceasta, compunerea instantei priveste determinarea in concret a organului cu atributii jurisdictionale in fata caruia se va desfasura judecata si care va solutiona cauza penala. Compunerea instantei se face pe baza dispozitiilor din legea pentru organizarea judecatoreasca, ce stabilesc numarul judecatorilor care alcatuiesc fiecare complet de judecata, precum si cine indeplineste sarcina de presedinte al completului.
    In dispozitia din art. 305 alin. 1 lit. c), ca si in aceea din art. 355 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt mentionati subiectii procesuali oficiali care intra in constituirea instantei, intre care si procurorul. Tocmai aceasta explica mentionarea numelui procurorului inaintea numelui partilor, aparatorilor si celorlalti subiectii neoficiali ai procesului, prezenti la judecata. Evident ca aceasta asezare nu are cum sa prejudicieze interesele apararii, asa cum se afirma in sustinerea exceptiei. Dimpotriva, este o garantie ca instanta a fost legal constituita, ceea ce este si in interesul apararii.
    In ceea ce priveste asezarea procurorului in sala de judecata, aceasta problema nu poate face obiectul contenciosului constitutional.

    Avand in vedere aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si (8), ale art. 24 si ale art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, ale art. 305 si ale art. 355 din Codul de procedura penala, invocata de Murariu Gheorghe in Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 1996.

                  PRESEDINTE,
                  dr. Lucian Stangu

                         Magistrat asistent,
                         Doina Suliman