DECIZIE Nr. 142 din 5 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin.
3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 7 ianuarie 2000
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe
drumurile publice, republicat, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria
Barlad in Dosarul nr. 899/1999 privind pe Ioan Alexa.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 30 septembrie 1999, in lipsa
partilor si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate
in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 1999 Judecatoria Barlad, judetul Vaslui, a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, exceptie
ridicata din oficiu de instanta de judecata, in conformitate cu prevederile
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, in Dosarul nr. 899/1999.
Cauza priveste pe inculpatul Ioan Alexa, trimis in judecata pentru savarsirea
infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevazuta de
art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat.
In motivarea exceptiei instanta, desi recunoaste necesitatea, pentru
siguranta circulatiei rutiere, de a stabili alcoolemia sau starea de ebrietate
a conducatorilor de autovehicule, considera ca operatiunea de recoltare a
sangelui la care este supus conducatorul auto, sub amenintarea sanctiunii
penale, in caz de sustragere, il lezeaza atat fizic, prin violarea integritatii
corporale, cat si psihic, prin considerarea sa ca potential infractor, lipsit
de libertate si aflat in imposibilitate de a-si apara integritatea fizica.
Instanta considera totodata ca, prin dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul
nr. 328/1966, republicat, se incalca prezumtia de nevinovatie prevazuta la art.
23 alin. (8) din Constitutie, instituindu-se o prezumtie de vinovatie in cazul
refuzului conducatorului auto de a se supune recoltarii de probe biologice. In
plus, se apreciaza ca textul de lege criticat contravine si prevederilor
constitutionale cuprinse in art. 22, referitoare la dreptul la viata si la
integritate fizica si psihica, in art. 23, referitoare la libertatea
individuala, si in art. 49, referitoare la restrangerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati, dispozitii ce trebuie sa fie interpretate si
aplicate, astfel cum se prevede la art. 20 alin. (1) din Constitutie, in
concordanta cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994. In
opinia instantei conducerea in stare de ebrietate a unui autovehicul nu poate
constitui o situatie de natura sa atraga restrangeri ale dreptului la
integritate fizica si psihica si ale dreptului la libertate, deoarece exista si
alte modalitati de stabilire a unei eventuale stari de ebrietate, si anume prin
obligarea conducatorului auto de a se supune unei expertize de testare a
capacitatilor de conducere. In esenta, instanta considera ca, desi restrangerea
unor drepturi pe care o implica dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr.
328/1966, republicat, este justificata de necesitatea apararii ordinii publice
si pentru desfasurarea instructiei penale, totusi ea nu este proportionala cu
scopul legitim urmarit si nu este absolut necesara instructiei penale. De
asemenea, se apreciaza ca alcoolemia poate fi stabilita si prin alte probe
biologice (in afara probelor de sange) prin care nu este incalcata integritatea
fizica a conducatorului auto. Tot in opinia instantei dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor art. 22 din Constitutie si jurisprudentei
Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care sunt garantate dreptul la viata
si dreptul la integritate fizica si psihica si prin care este interzisa
tortura, pedeapsa sau tratamentul inuman ori degradant. Or, apreciaza instanta,
prin dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, este
pedepsit tocmai refuzul conducatorului auto de a se supune unui tratament
degradant, de vreme ce il obliga sa actioneze impotriva propriei vointe.
Totodata se apreciaza ca posibilitatea ingreunarii administrarii probelor
pentru dovedirea savarsirii infractiunii de conducere in stare de ebrietate,
prevazuta la alin. 1 al art. 37 din acelasi decret, nu constituie un motiv suficient
pentru justificarea incalcarii unui drept fundamental, si anume dreptul la
libertate. Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din
Decretul nr. 328/1966, republicat, sunt constitutionale numai in masura in care
elementul material al infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor
biologice nu priveste doar refuzul conducatorului auto de a i se recolta sange,
ci si o sustragere fizica efectiva, dupa pornirea unei proceduri judiciare, iar
recoltarea probelor biologice se refera doar la acele mijloace care nu aduc
atingere integritatii fizice.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a
transmite punctele lor de vedere.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966
privind circulatia pe drumurile publice, republicat, este neintemeiata. Se
arata ca din analiza continutului infractiunii de sustragere de la recoltarea
probelor biologice rezulta ca existenta acestei infractiuni este caracterizata
de prezenta a doua elemente, si anume: cererea adresata conducatorului auto de
catre organele de politie de a se supune recoltarii probelor biologice in
vederea stabilirii alcoolemiei si refuzul conducatorului auto de a da curs
acestei cereri, prin sustragerea sa de la aceasta recoltare. Infractiunea se
consuma in momentul in care conducatorul auto se sustrage de la recoltarea
probelor biologice. Guvernul considera ca obligatia legala impusa
conducatorilor de autovehicule nu are un continut degradant sau umilitor,
astfel cum sustine instanta, si nici nu constituie un temei de supunere a
persoanei unui asemenea tratament. Prin incriminarea sustragerii conducatorului
auto de la recoltarea probelor biologice legiuitorul a urmarit sa previna
producerea unor accidente de circulatie, adesea cu urmari deosebit de grave, motiv
pentru care a considerat ca alcoolemia trebuie constatata. Desigur,
imposibilitatea constatarii pe cale clinica a alcoolemiei, creata prin refuzul
conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor biologice, nu impiedica
instanta sa stabileasca, prin orice alt mijloc de proba, daca conducatorul auto
se afla in stare de ebrietate sau daca avea o alcoolemie peste limita legala in
momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice. Aceasta nu inlatura insa
caracterul infractional al sustragerii de la recoltarea probelor biologice.
Guvernul considera ca nu au fost incalcate, prin dispozitiile textului legal
criticat, prevederile art. 49 din Constitutie referitoare la restrangerea prin
lege a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece obligatiei de
a se supune la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei
ii corespunde o nevoie sociala proportionala, si anume asigurarea circulatiei
rutiere, protectia dreptului la o libera si in siguranta circulatie a
celorlalti participanti la traficul rutier. Or, garantarea prin lege a unor
drepturi si libertati nu poate aduce atingere drepturilor si libertatilor
celorlalte persoane. De asemenea, se apreciaza ca nu sunt incalcate nici
drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei careia i se solicita sa se
prezinte la recoltarea probelor biologice, aceasta nefiind privata de libertate
in alte conditii decat cele prevazute de lege si neactionandu-se impotriva
vointei ei prin forta sau prin alte mijloace, pentru a i se recolta probe
biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Guvernul considera ca recoltarea
probelor de sange nu are drept consecinta vatamarea integritatii fizice si
psihice a persoanei, astfel cum sustine instanta. Dimpotriva, prin
reglementarea recoltarii probelor biologice legiuitorul a urmarit eliminarea
oricarui abuz si a oricaror situatii degradante sau umilitoare. Sanctionand in
mod expres sustragerea de la recoltarea acestora, legiuitorul nu a instituit o
prezumtie de vinovatie a persoanei care se sustrage, pentru ca numai instanta
de judecata este aceea care stabileste, pe baza probelor administrate, daca
conduita inculpatului corespunde actiunii de sustragere avute in vedere de
legiuitor. In final, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
partiala a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat,
este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia cu care a fost legal sesizata.
Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 37 alin.
3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice,
republicat, cu urmatorul continut: "Sustragerea de la recoltarea probelor
biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 1
an la 5 ani." Aceste dispozitii nu pot fi insa examinate, inclusiv sub
aspectul constitutionalitatii lor, decat in corelatie cu cele ale alin. 1 al
aceluiasi articol, potrivit carora "Conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce
depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate se pedepseste cu
inchisoare de la 1 an la 5 ani", precum si cu cele ale alin. 2, conform
carora "Daca persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la
alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane in comun
ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este inchisoare
de la 2 ani la 7 ani". De asemenea, toate dispozitiile art. 37 din
Decretul nr. 328/1966, republicat, se afla in corelatie cu cele din art. 52 din
acelasi act normativ, potrivit carora "Imbibatia alcoolica in sange atrage
raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule cand este de cel putin
1%.".
Dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, sunt
considerate de Judecatoria Barlad, care a ridicat din oficiu exceptia de
neconstitutionalitate, ca fiind neconstitutionale sub mai multe aspecte.
Astfel, instanta considera ca obligarea conducatorului unui autovehicul,
suspectat ca se afla in stare de ebrietate, de a se supune, sub sanctiune penala,
recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei este contrara
prevederilor art. 22 si 23 din Constitutie, privitoare la dreptul persoanei la
viata si la integritate fizica si psihica, si, respectiv, la libertate
individuala. Se face referire la dispozitiile art. 22 alin. (2) din
Constitutie, care prevad ca nimeni nu poate fi supus torturii sau unui
tratament inuman ori degradant. Aceasta obligare a conducatorului de
autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice constituie totodata o
incalcare a dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, privitoare la
prezumtia de nevinovatie. De asemenea, in opinia instantei, dispozitiile legale
criticate sunt contrare si prevederilor art. 49 din Constitutie, privitoare la
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece
recoltarea de probe de sange nu este absolut necesara pentru stabilirea
alcoolemiei, cata vreme pot fi recoltate alte probe biologice, si nici
proportionala cu situatia care a determinat restrangerea libertatii individuale
sau a dreptului la integritate fizica si psihica. In fine, instanta considera
ca dispozitiile legale criticate sunt contrare si prevederilor din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare
la drepturile si libertatile mentionate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3
din Decretul nr. 328/1966, republicat, sub toate aspectele semnalate de autorul
exceptiei, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu este intemeiata.
Afirmatia instantei, in sensul ca dispozitiile criticate aduc atingere
dreptului la integritate fizica si psihica si la libertatea conducatorilor de
autovehicule carora li se solicita sa se prezinte la recoltarea probelor
biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, nu poate fi primita. Conducatorul
de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influenta bauturilor
alcoolice, nu este constrans fizic sau psihic sa se supuna recoltarii probelor
biologice, ci este invitat sa se prezinte in acest scop la o institutie de
specialitate, indeplinindu-si astfel o obligatie legala.
In ceea ce priveste recoltarea probei de sange, la care instanta se refera
in mod deosebit, se constata ca textul de lege criticat ca fiind neconstitutional
nu o prevede un mod explicit, ci are in vedere "probele biologice" in
general. De aceea, daca, indiferent din ce motive, persoanei in cauza, care s-a
prezentat la autoritatea competenta, nu i se poate preleva sange, alcoolemia
acesteia urmeaza sa fie stabilita totusi pe baza altor probe biologice, si deci
nu poate exista infractiunea.
Recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi
considerata ca o supunere la tortura, la un tratament inuman sau degradant,
astfel cum afirma instanta. Potrivit art. 1 din Conventia impotriva torturii si
altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, conventie
ratificata de Romania prin Legea nr. 19/1990, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990, "termenul
<<tortura>> inseamna orice act prin care se provoaca unei persoane,
cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, mai ales cu
scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii
sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta
persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida [...] sau
pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea,
atunci cand o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un
agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu
titlu oficial [...]". Nici unul dintre aceste criterii nu este insa
realizat in speta, intrucat prin recoltarea probelor biologice nu i se poate
provoca conducatorului auto o durere sau suferinte puternice, de natura fizica
sau psihica, in scopul de a se obtine marturisiri sau informatii. Operatiunea
de recoltare a probelor biologice nu se face de un agent al autoritatii
publice, respectiv de organul de politie, ci de catre personal medical de
specialitate, in institutii spitalicesti dotate cu mijloace medicale.
Nu este intemeiata nici afirmatia potrivit careia prin textul de lege
criticat sunt lezate libertatea individuala si siguranta persoanei care se
sustrage de la recoltarea probelor biologice, ceea ce ar fi contrar
dispozitiilor art. 23 din Constitutie referitoare la libertatea individuala.
Obligatia conducatorului auto de a se prezenta in vederea recoltarii probelor
biologice decurge, asa cum s-a aratat, din lege si nu din dispozitia organului
de politie care aplica legea.
De asemenea, nu este reala nici sustinerea instantei referitoare la
incalcarea alin. (8) al art. 23 din Constitutie, referitor la prezumtia de
nevinovatie, deoarece nu se instituie prin textul de lege criticat nici o
prezumtie de vinovatie.
Incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice in vederea
stabilirii alcoolemiei, precum si a altor fapte care pun in pericol siguranta
circulatiei rutiere reprezinta incriminari "obstacol", prin care este
sanctionata penal simpla nerespectare a unor reguli de circulatie, in scopul
preintampinarii unor grave vatamari ale valorilor angajate in traficul rutier,
ca de exemplu: pierderi de vieti omenesti, vatamari ale integritatii corporale
si ale sanatatii persoanei, distrugeri de valori materiale insemnate cauzate
prin "accidente de circulatie".
Prin urmare, pentru constatarea la timp si sanctionarea imediata si corecta
a faptei de conducere in stare de ebrietate, pedepsita prin dispozitiile alin.
1 si 2 ale art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, s-a impus
incriminarea cuprinsa in alin. 3 al art. 37 din acelasi decret, legiuitorul
fiind preocupat sa previna astfel de fapte si prin sanctionarea impiedicarii
constatarii faptei de conducere sub influenta alcoolului, impiedicare realizata
prin sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei. Deoarece starea de intoxicatie alcoolica trebuie constatata
intr-un termen cat mai scurt si inainte de disparitia alcoolemiei, legiuitorul
a incriminat refuzul conducatorului auto, suspectat ca s-ar afla sub influenta
alcoolului, de a se prezenta la unitatea spitaliceasca indicata de organul de
politie rutiera, pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei.
Curtea constata ca incriminarea cuprinsa in art. 37 alin. 3 din Decretul
nr. 328/1966, republicat, nu reprezinta o restrangere a drepturilor si
libertatilor persoanei, deoarece are ca finalitate apararea drepturilor si
libertatilor cetatenilor, a vietii, integritatii corporale si a sanatatii,
precum si a altor importante valori angajate in traficul rutier. Prin urmare,
nu poate fi vorba de o incalcare a prevederilor art. 49 din Constitutie, care
se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati,
astfel cum pretinde instanta, autoare a exceptiei.
In plus, dispozitiile criticate sunt de natura sa il protejeze chiar pe
conducatorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice in
vederea stabilirii alcoolemiei, care, in absenta incriminarii cuprinse in
aceste dispozitii, ar putea deveni nu numai autor al unor infractiuni mult mai
grave, dar chiar propria sa victima.
In final, Curtea constata ca prin dispozitiile mentionate nu au fost
incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 22, 23 si 49,
interpretate si aplicate in concordanta cu Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform art. 20 din
Constitutia Romaniei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3
din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat,
exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Barlad in Dosarul nr. 899/1999.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
*
OPINIE SEPARATA
Contrar constatarii majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, apreciez
ca sesizarea Judecatoriei Barlad, care a ridicat din oficiu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966
privind circulatia pe drumurile publice, republicat, este intemeiata pentru mai
multe motive. Astfel:
1. Textul de lege criticat, potrivit caruia "Sustragerea de la
recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste
cu inchisoare de la 1 an la 5 ani", desi nu prevede in mod expres, totusi
are in vedere, in primul rand, recoltarea sangelui. Principala proba in
stabilirea existentei faptelor incriminate prin art. 37 din Decretul nr.
328/1966 republicat, o constituie rezultatul analizei de laborator privind
concentratia alcoolica in sange. Singurul rezultat cert si concludent in
stabilirea alcoolemiei, cel putin dintre mijloacele utilizate pana in prezent
in Romania, il da analiza de laborator a sangelui. Eventuala recoltare si
analiza si a altor probe biologice sunt doar complementare.
Aceasta concluzie rezulta si din textul alin. 1 al art. 37 din Decretul nr.
328/1966, republicat, care incrimineaza fapta persoanei care conduce un
autovehicul pe drumurile publice in doua ipoteze distincte: a) daca "are
in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala"; sau b) daca
"se afla in stare de ebrietate". De altfel, si art. 52 din acelasi decret
prevede ca raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule o atrage
"imbibatia alcoolica in sange [...] de cel putin 1%.". Or, stabilirea
existentei imbibatiei alcoolice in sange si a nivelului acesteia nu se poate
face decat prin prelevarea si analiza de laborator a sangelui.
2. Prelevarea sangelui lezeaza, in mod evident, integritatea fizica si
psihica a persoanei, contravenind astfel garantiei prevazute de art. 22 alin.
(1) din Constitutie. Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante defineste termenul tortura ca
fiind "orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o
durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a
obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau
marturisiri", cu conditia ca acea durere sau suferinta sa fi fost
"aplicata de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta
persoana care actioneaza cu titlu oficial".
Gradul de durere sau de suferinta provocata prin prelevarea sangelui este
un fapt relativ si difera de la persoana la persoana. Pentru unele persoane
aceasta reprezinta un fapt banal, care nu provoaca nici macar o emotie
semnificativa, iar pentru altele, chiar si simpla administrare a unei injectii
reprezinta un adevarat chin fizic, dar, mai ales, psihic. Este de observat ca
textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu distinge in
aceasta privinta si nu conditioneaza incriminarea de caracterul nejustificat al
"sustragerii". In cele mai multe cazuri "sustragerea" se
materializeaza in refuzul persoanei de a se supune prelevarii de sange.
Potrivit textului de lege criticat, nu are semnificatie daca persoana
respectiva, prin refuzul sau de a se supune recoltarii sangelui, s-a aparat fata
de iminenta provocarii unor dureri ori suferinte fizice sau psihice ori a
urmarit un alt scop.
Este adevarat ca recoltarea sangelui nu se efectueaza de un agent al
autoritatii publice, dar nu mai putin adevarat este si faptul ca agentul de
circulatie sau un alt lucrator de politie il obliga pe conducatorul auto, sub
amenintarea aplicabilitatii unei pedepse privative de libertate, sa se supuna
recoltarii sangelui si tot el solicita personalului medical, in virtutea
calitatii sale oficiale, sa execute aceasta operatiune.
3. Nici textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, si
nici un alt text al actului normativ respectiv nu cer ca solicitarea supunerii
la prelevarea de sange sa se bazeze pe existenta unor date sau indicii
temeinice ca persoana controlata ar fi condus autovehiculul in timp ce se afla
sub influenta bauturilor alcoolice. In atare conditii, solicitarea poate fi
adresata unor conducatori auto care au consumat bauturi alcoolice, dar si
altora, care inainte de a conduce nu au consumat nici un fel de bauturi
alcoolice. Pentru o persoana care stie ca nu a consumat bauturi alcoolice si nu
a incalcat nici o regula de circulatie suspectarea sa in public ca un potential
infractor si supunerea sa, pe acest temei, testului de gradare a alcoolemiei
apar ca fiind un tratament degradant. Prin urmare, textul de lege criticat
permite incalcarea dreptului fundamental consacrat prin art. 22 alin. (2) din
Constitutie,
4. In scopul recoltarii sangelui in vederea stabilirii alcoolemiei,
conducatorul auto este condus la institutia sanitara de catre agentul de
politie. Chiar daca aceasta "conducere" nu se realizeaza prin
constrangere fizica, punerea in vedere prin textul de lege criticat ca, in caz
de refuz, va suporta pedeapsa inchisorii de la 1 an la 5 ani reprezinta o
constrangere tot atat de puternica. O asemenea reglementare violeaza libertatea
individuala a persoanei, contrar prevederilor art. 23 alin. (1) din
Constitutie.
Restrangerea exercitiului libertatii individuale nu se realizeaza in conditiile
prevazute la art. 49 din Constitutie, nu este o masura necesara si nici
proportionala cu situatia care o determina. Savarsirea infractiunii de
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care se
afla in stare de ebrietate se poate stabili si prin numeroase alte probe, daca
persoana respectiva, din motive intemeiate, refuza sa se supuna recoltarii
sangelui. De altfel, in momentul solicitarii recoltarii sangelui si al
refuzului instructia penala nu este inca declansata, iar textul de lege
incriminator nu cere existenta nici macar a unor indicii cu privire la
savarsirea vreunei fapte penale.
5. Gresit se retine ca recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei constituie o masura de prevenire, in scopul apararii sigurantei
circulatiei rutiere. In realitate aceasta masura urmareste obtinerea de probe
pentru dovedirea unei fapte consumate, prezumata a fi fost comisa de persoana
supusa testului. Prevenirea pericolului asupra sigurantei circulatiei rutiere
se poate realiza prin interzicerea sau impiedicarea persoanei banuite, in mod
intemeiat, ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice de a mai conduce
autovehiculul si nu prin strangerea de dovezi cu privire la o fapta comisa
anterior.
6. Obligatia conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor
biologice de orice fel decurge, intr-adevar, din lege, dar tocmai pentru
aceasta consider textul de lege respectiv ca fiind neconstitutional. Persoana
care solicita eliberarea permisului de conducere isi asuma raspunderea de a
respecta regulile de circulatie rutiera, constienta fiind ca in cazul
incalcarii acestora va fi pasibila de sanctiunile prevazute de lege, dar nu si
obligatia de a se supune oricand, chiar si fara existenta unor motive
intemeiate, recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
7. Cel mai important motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37
alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, mi se pare a fi incalcarea prin
aceste dispozitii a principiului prezumtiei de nevinovatie consacrat in art. 23
alin. (8) din Constitutie. Obligarea persoanei de a se supune recoltarii
probelor biologice si pedepsirea sa in caz de refuz se bazeaza pe prezumtia,
formulata chiar anterior inceperii urmaririi penale, ca aceasta a condus
autovehiculul pe drumurile publice in timp ce se afla sub influenta bauturilor
alcoolice. Cu alte cuvinte, textul de lege criticat priveste pe toti
conducatorii auto ca potentiali infractori. Si mai semnificativ este faptul ca
dispozitiile legale criticate obliga conducatorul auto, sub amenintarea cu
pedeapsa privativa de libertate, sa produca probe cu privire la propria-i
vinovatie. Aceasta echivaleaza cu scopul prevazut de Conventia impotriva
torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, in
definitia termenului "tortura", acela de a obtine o
"marturisire". Constrangerea unei persoane de a face marturisiri sau
de a produce dovezi cu privire la propria-i vinovatie semnifica tot violarea
principiului prezumtiei de nevinovatie.
Aceasta apreciere are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu Curtea Europeana a statuat, in cazul
Barbera, Massegne si Jabardo impotriva Frantei, ca paragraful 2 al art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
"care consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, reclama, intre
altele, ca sarcina probelor sa revina acuzarii si ca dubiul sa profite
acuzatului". In cazul Miailhe impotriva Frantei aceeasi Curte a retinut
violarea art. 6 din conventie, atunci cand o "atingere adusa dreptului,
pentru orice <<acuzat>>, in sensul [...] de a pastra tacerea si de
a nu contribui deloc la propria sa incriminare". In cazul Minelli
impotriva Elvetiei Curtea Europeana a retinut, de asemenea, ca "prezumtia
de nevinovatie nu este respectata daca, fara stabilirea legala prealabila a
culpabilitatii unui invinuit [...], o decizie judiciara care il priveste
reflecta sentimentul ca este vinovat".
Judecator,
Kozsokar Gabor