Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5 al Tribunalului Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.296D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte partea Societatea „A Hak Industrial Services" - S.R.L. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului prezent, care formulează chestiuni prealabile prin care solicită extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate.4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că această cerere este inadmisibilă, Curtea Constituţională fiind competentă a se pronunţa numai asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată.5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul extinderii obiectului excepţiei, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", şi alin. (4) al aceluiaşi articol, potrivit căruia „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)". Cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în faţa instanţei judecătoreşti în cauza în care a fost ridicată excepţia, astfel că, în faţa Curţii Constituţionale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, reiterând cele susţinute în faţa instanţei de judecată şi în cuprinsul notelor scrise aflate la dosar, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014 sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2014, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 11 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5, Tribunalul Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Ionel Arvunescu într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că reglementarea de lege în temeiul căreia încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare a amenzii judiciare este definitivă aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie, folosirea căilor de atac, precum şi principiului dublului grad de jurisdicţie. În acest sens, apreciază că soluţia legislativă criticată „apare ca fiind nemotivată, întrucât nu există niciun motiv care să justifice desfiinţarea căii de atac a apelului sau a recursului, spre deosebire de orice altă amendă (spre exemplu, pentru contravenţie rutieră sau fiscală), care este supusă căilor de atac". În opinia sa, se încalcă şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece „un alt complet al aceleiaşi instanţe se va pronunţa asupra cererii de reexaminare formulate împotriva amenzii, neconstituind aşadar un remediu eficient împotriva încălcării dreptului de acces la justiţie de către instanţa de judecată însăşi". Astfel, „cererea de reexaminare nu constituie o cale de atac autentică, ci mai degrabă o formalitate, deoarece privează contestatorul de dreptul de acces la o instanţă de control judiciar, care să cenzureze erorile judiciare ale instanţei ierarhic inferioare", şi creează o situaţie discriminatorie, cu consecinţa încălcării art. 14 din convenţie.10. Tribunalul Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă obligativitatea asigurării accesului la toate gradele de jurisdicţie pentru toate categoriile de cauze sau litigii.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Arată, astfel, că accesul la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, competenţa şi procedura fiind stabilite de lege. De asemenea, aşa cum s-a statut, spre exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 549/2008, „dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, arată că „dispoziţiile legale criticate instituie soluţii normative care dau expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim şi previzibil), şi dreptului la apărare, punând la dispoziţia părţii interesate o cale de atac particulară ce poate fi exercitată împotriva încheierii prin care instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, preşedintele instanţei de executare stabileşte abaterea săvârşită, amenda judiciară şi despăgubirea".14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care prevăd că „Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă".17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (1) potrivit cărora „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", art. 129 intitulat „Folosirea căilor de atac", precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, până la data pronunţării prezentei decizii, prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Soluţia legislativă criticată se regăsea, însă, în art. 1085 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă şi prevedea că „Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."19. Curtea s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 348 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013, Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, constatând constituţionalitatea acestora.20. Astfel, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei.21. Prin deciziile menţionate, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia.22. Totodată, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât reglementarea criticată nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale.23. Aşa fiind, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5 al Tribunalului Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora