DECIZIE Nr.
142 din 5 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 3, art. 272 1
pct. 2 si ale art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile
comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 23 martie 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina
Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct.' 3, art. 2721 pct'. 2 şi ale art. 273 pct. 3 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Mihail
Panaitescu şi Ion Ţerescu în Dosarul nr. 12.044/325/2006 al Judecătoriei
Timişoara.
La apelul nominal se prezintă personal autorii
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorii excepţiei solicită admiterea acesteia pentru
argumentele invocate în faţa Judecătoriei Timişoara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 12.044/325/2006, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 3, art. 2721 pct. 2 şi art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată
de Mihail Panaitescu şi Ion Ţerescu cu ocazia soluţionării unei cauze penale
privind săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevăzute de art. 272
alin. (1) pct. 3, art. 2721 pct. 2 şi art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă
dreptul de asociere şi dreptul de proprietate privată, întrucât îi lipsesc pe
acţionari de posibilitatea de a se folosi de acţiunile pe care le deţin, deşi
au un drept de proprietate asupra acestora. Mai arată că încasarea sau plata de
dividende din profituri fictive se face în virtutea calităţii de bun
administrator, având în vedere că acţionarii trebuie să culeagă fructele
juridice ale propriilor bunuri.
Judecătoria Timişoara nu
şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin
prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Face
trimitere în acest sens la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 3, art.
2721 pct. 2 şi ale art. 273 pct. 3 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004. Prevederile art. 272 alin. (1) pct. 3 au fost modificate prin
Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr.
26/1990 privind registrul comerţului, republicată (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006), prin care au fost introduse în Legea nr. 31/1990 şi
dispoziţiile art. 2721 pct. 2. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 272 alin. (1) pct. 3: „Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul,
administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care: [...]
3. se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la
societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori
de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma
împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face
ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii
proprii;";
- Art. 2721 pct. 2: „Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani fondatorul,
administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care: [...]
2. încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori
care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau contrarii
celor rezultate din aceasta.";
- Art. 273 pct. 3: „Se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani administratorul, directorul,
directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care: [...] 3.
acordă împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 privind dreptul de asociere şi ale
art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 3 şi ale art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de motivări similare.
Astfel, prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, respingând critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr.
31/1990, Curtea a reţinut că stabilirea unei fapte ce constituie infracţiune
reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării
statului pentru a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei
loiale. Drept urmare, limitarea posibilităţii administratorului societăţii de a
se împrumuta, sub orice formă, de la societatea pe care o administrează are ca
scop atât protejarea patrimoniului societăţii comerciale, cât şi a celorlalte
societăţi comerciale cu care aceasta intră în raporturi comerciale. In acelaşi
sens este şi Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, prin care Curtea a mai reţinut că,
urmare a modificării Legii nr. 31/1990 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2007, s-a introdus o
situaţie în care fapta prevăzută la alin. (1) pct. 3 al art. 272 nu se
pedepseşte, şi anume dacă este săvârşită de către o societate comercială ce are
calitatea de fondator, iar împrumutul este realizat de la una dintre
societăţile controlate ori care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.064 din 20 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 5 decembrie 2007, pentru considerentele
acolo arătate, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, statuând că acestea sunt în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 44 care garantează dreptul
de proprietate privată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele
deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, acestea nu conţin nicio
dispoziţie de natură să aducă atingere dreptului de proprietate. Intr-adevăr,
prin interzicerea acordării de împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor
societăţii, legiuitorul a urmărit tocmai protejarea patrimoniului societăţii
comerciale.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 3, art. 2721 pct. 2 şi ale art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Mihail Panaitescu şi Ion Ţerescu
în Dosarul nr. 12.044/325/2006 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică