DECIZIE Nr.
1416 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei si a art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 20 din 10 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei si a art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Final Construct" -
S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a VII-a comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila. In acest sens,
arata ca autorul exceptiei tinde la o modificare a textelor de lege criticate,
aspect ce nu apartine competentei Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 38.003/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei si a art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru.
Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala
„Final Construct" - S.R.L. din Bucuresti cu prilejul solutionarii unei
cauze comerciale întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 85/2006.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile referitoare la
conditiile de admisibilitate a cererilor formulate în baza Legii nr. 85/2006
referitoare la cuantumul minim al creantei si la cuantumul taxei de timbru
(derizoriu de mic) creeaza un dezavantaj vadit debitorului, care se vede expus
la actiunile sicanatorii ale oricaror creditori care doresc sa blocheze pe
aceasta cale activitatea societatii pretins debitoare. De asemenea, considera
ca, prin aceasta modalitate de introducere a actiunilor în insolventa, se
creeaza o inegalitate în fata legii între creditori si debitori, inegalitate
care poate conduce la grave abuzuri de drept din partea creditorului si la
afectarea grava atât a patrimoniului, cât si a libertatii economice a
debitorului.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiata.
In acest sens, arata ca specificul procedurii insolventei a impus
adoptarea unor reguli de procedura speciale, cum sunt si cele criticate, derogatorii
de la normele dreptului comun. Stabilirea acestor reguli speciale constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2)
din Constitutie si nu vin în contradictie cu dispozitiile constitutionale
invocate. De asemenea, arata ca legiuitorul are optiunea libera în determinarea
cererilor pentru care trebuie platite taxe judiciare de timbru, a cuantumului
acestora, precum si a partilor care au obligatia sa le plateasca. Totodata,
dispozitiile Legii nr. 146/1997 nu instituie nici privilegii si nici
discriminari, toate persoanele care promoveaza un anumit tip de actiune sau
cerere fiind obligate sa plateasca taxele judiciare de timbru în valoare si în
conditii identice.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera
ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din
21 aprilie 2006, dispozitii potrivit carora „cuantumul minim al creantei,
pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar
pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie;".
De asemenea, obiect al exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile art. 6 lit. c) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii potrivit carora: „In
materie comerciala, se taxeaza urmatoarele cereri: [...] c) actiuni, cereri si
contestatii introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura
insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei
Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului institutiilor de credit, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 278/2004-120 lei."
Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege
sunt contrare urmatoarelor texte din Constitutie: art. 16 referitor la
egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la aparare, art. 44
privind dreptul de proprietate privata, art. 45 privind libertatea economica si
art. 124 alin. (2) referitor la înfaptuirea justitiei. De asemenea, considera
ca se contravine urmatoarelor prevederi internationale: art. 6 paragraful 1 si
art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si interzicerea
discriminarii, precum si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia
amintita, privitor la proprietate.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca, ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 3
pct. 12 din Legea nr. 85/2006 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea
nr. 169/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din
21 iulie 2010, în sensul ca „valoare-prag reprezinta cuantumul minim al
creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Acesta este de
45.000 lei, iar pentru salariati, de 6 salarii medii brute pe economie/pe
salariat".
Intrucât din sustinerile autorului exceptiei nu rezulta
ce cuantum al creantei ar fi considerat ca justificând în mod rezonabil
deschiderea procedurii insolventei, Curtea apreciaza ca solutia legislativa
criticata se pastreaza.
Aspectele referitoare la existenta unor conditii
privind deschiderea procedurii insolventei au mai fost supuse analizei Curtii
Constitutionale si cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 755 din 1 iunie
2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie
2010, Curtea a retinut ca „legiuitorul se bucura de atributul exclusiv de a
stabili normele privind procedura de judecata, putând institui prevederi
speciale în vederea reglementarii unor situatii deosebite. O situatie deosebita
o reprezinta si starea de insolventa cauzata de culpa debitorului constând în
neplata unei creante certe, lichide si exigibile, având un anumit cuantum,
într-un termen de 30 de zile si care, sub imperiul celeritatii specifice
solutionarii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale
ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmarind, în acelasi timp, valorificarea cu eficienta sporita a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o masura cât mai mare a creantelor
creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu
principiul constitutional al egalitatii în drepturi, care, dupa cum s-a statuat
în numeroase rânduri în jurisprudenta Curtii Constitutionale, nu presupune
omogenitate, astfel încât situatii diferite justifica instituirea unui
tratament juridic diferentiat".
Cât priveste dispozitiile art. 6 lit. c) din Legea nr.
146/1997, Curtea constata ca legiuitorul se bucura, de asemenea, potrivit art.
139 alin. (1) din Constitutie, de atributul exclusiv de a stabili cuantumul
taxelor judiciare de timbru. Plata acestei taxe reprezinta contravaloarea
serviciului public pe care statul îl pune la dispozitia justitiabilului pentru
apararea drepturilor sale pe calea justitiei, iar nu o modalitate de aparare a
unor persoane împotriva eventualelor actiuni ce ar putea fi îndreptate
împotriva lor. Asadar, o eventuala restrângere a dreptului la un proces
echitabil nu ar putea fi pusa în discutie decât de cel caruia îi incumba plata
unei astfel de taxe, iar nu de catre partea adversa.
Pentru acest motiv, Curtea apreciaza ca nu pot fi
retinute sustinerile autorului exceptiei referitoare la încalcarea dreptului la
un proces echitabil.
In ceea ce priveste critica privitoare la încalcarea
dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare, Curtea
constata ca art. 24 din Constitutie nu este incident în cauza, întrucât
prevederile de lege criticate nu stabilesc norme referitoare la modul în care
partile în proces pot formula aparari si nici la accesul la serviciile unui
avocat.
Cât priveste critica referitoare la încalcarea
dreptului de proprietate, Curtea retine ca acest drept nu are o valoare
absoluta, art. 44 alin. (1) din Constitutie precizând ca limitele si continutul
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Asa cum s-a retinut prin
Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, „legiuitorul ordinar este [...] competent
sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în acceptiunea principiala conferita de Constitutie, în asa fel
încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste
limitari rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub
acest aspect, Curtea Constitutionala constata ca, prin reglementarea dedusa
controlului de constitutionalitate, legiuitorul nu a facut decât sa dea
expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale
constitutionale."
De asemenea, dispozitiile art. 45 din Constitutie
garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera
initiativa si exercitarea acestora „în conditiile legii".
Or, protejarea proprietatii private si a libertatii
economice nu pot fi invocate pentru a bloca realizarea drepturilor creditorului
pe calea procedurii insolventei, atunci când aceasta este prilejuita de culpa
debitorului prin neplata datoriei sale certe, lichide si exigibile.
Prin urmare, nici criticile referitoare la încalcarea
dreptului de proprietate si a libertatii economice nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei si a art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
„Final Construct" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 2 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea