DECIZIE Nr. 141 din 8 aprilie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin.
3 si ale art. 109 din Codul familiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 307 din 7 mai 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei, exceptie
ridicata de Carmen Neacsu in Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis -
Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine accesului liber la justitie, dreptul la viata intima,
familiala si privata sau prevederilor constitutionale privind protectia
copiilor si a tinerilor, intrucat dreptul parintelui de a avea legaturi
personale cu copilul sau reprezinta mijlocul prin intermediul caruia parintele
isi indeplineste obligatiile care ii incumba fata de minor, atata vreme cat nu
este decazut din drepturile parintesti. In ceea ce priveste calitatea
procesuala activa exclusiva a autoritatii tutelare la promovarea actiunii in
decadere din drepturile parintesti, se apreciaza ca, datorita efectelor majore
pe care le are admiterea unei astfel de actiuni, s-a impus reglementarea unui
regim juridic special.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
6.446/C/2002, Tribunalul Timis - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale
art. 109 din Codul familiei, exceptie ridicata de Carmen Neacsu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 43 alin.
3 din Codul familiei, care permite parintelui divortat, caruia nu i s-a
incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, chiar daca nu este
in interesul copilului sau minorul, implinind 10 ani, nu doreste sa aiba
legaturi cu unul dintre parinti, contravine prevederilor constitutionale ale
art. 22 referitor la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si
ale art. 45 privind protectia copiilor si a tinerilor. In ceea ce priveste art.
109 din Codul familiei, care statueaza calitatea procesuala activa exclusiva a
autoritatii tutelare de a solicita decaderea din drepturile parintesti daca
sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita, autoarea
exceptiei sustine ca aceasta prevedere contravine art. 21 din Constitutie
privind liberul acces la justitie al oricarei persoane pentru apararea
intereselor sale legitime.
Tribunalul Timis - Sectia civila, exprimandu-si punctul de vedere,
considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca
atata timp cat parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, nu este
decazut din drepturile parintesti, printr-o hotarare judecatoreasca, nu poate
fi acceptata ideea ca dreptul sau de a avea legaturi cu minorul sa fie
ingradit. In ceea ce priveste critica art. 109 din Codul familiei, instanta
apreciaza ca exista deplina compatibilitate intre textul de lege si art. 21 din
Constitutie referitor la accesul liber la justitie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca parintii divortati pastreaza drepturile si indatoririle
parintesti, insa exercitiul acestora de catre parintele divortat, caruia nu i-a
fost incredintat copilul, sufera "anumite limitari si
particularitati". Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut
de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale
dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al
respectarii dreptului la viata de familie, precum si principiului protectiei
speciale a drepturilor copiilor. Dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul
familiei reprezinta tocmai mijlocul pus la dispozitia acestui parinte pentru
a-si putea indeplini indatoririle parintesti. Prin urmare, exceptia de
neconstitutionalitate cu privire la acest text de lege este considerata ca
fiind neintemeiata.
Referitor la critica art. 109 din Codul familiei, Guvernul arata ca,
"pornind de la continutul notiunii de calitate procesuala activa, si anume
identitatea intre persoana reclamanta si persoana care este titulara a
dreptului in raportul juridic dedus judecatii, trebuie admis ca, daca pentru
recunoasterea calitatii procesuale active - adica indreptatirea de a sta in
proces ca reclamant - este necesar sa existe un interes, atunci cea mai
indreptatita persoana de a i se recunoaste calitatea procesuala activa intr-o
actiune care vizeaza protejarea drepturilor si intereselor minorului este
titularul acestui drept, respectiv parintele copilului. De aceea, in situatia
in care art. 109 din Codul familiei este interpretat in sensul ca atribuie
calitatea procesuala activa in cererea de decadere din drepturile parintesti
exclusiv autoritatii tutelare, se incalca prevederile art. 21, art. 22 alin.
(1), precum si ale art. 44 alin. (1), partea finala, din Constitutie".
Prin urmare, art. 109 din Codul familiei este considerat ca fiind
neconstitutional in masura in care nu permite si parintelui copilului sa
solicite instantei decaderea celuilalt parinte din drepturile parintesti.
Avocatul Poporului apreciaza ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede
dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea
legaturi personale cu minorul si de a veghea la educarea, cresterea, invatatura
si pregatirea lui profesionala. Interesul copilului este apreciat de instanta
de judecata in functie de mai multe criterii, astfel incat materializarea
dreptului consacrat de art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu poate contraveni
dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 22 si 44.
In ceea ce priveste art. 109 din Codul familiei, Avocatul Poporului arata
ca motivele pentru decaderea din drepturile parintesti sunt limitativ prevazute
de lege, textul fiind de stricta interpretare, iar autoritatea tutelara este
obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra modului in care
parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile
copilului, pe baza constatarilor efectuate stabilind masurile ce se impun a fi
luate in interesul minorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu incalca
prevederile Constitutiei.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 43 alin. 3
si art. 109 din Codul familiei, text de lege care are urmatorul continut:
- Art. 43 alin. 3: "Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat
copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de
a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.";
- Art. 109: "Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este
primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare
abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte ori
daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in
spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea
autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din drepturile
parintesti. Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este
obligatorie."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate
fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.";
- Art. 45: "(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de
protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru
ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a
copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna
sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea
normala sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea
conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala,
economica, culturala si sportiva a tarii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 43
alin. 3 din Codul familiei a mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate, prin Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea
Constitutionala respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Cu acel prilej s-a
retinut ca dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, de
a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea,
invatatura si pregatirea lui profesionala, prin derogare de la regula potrivit
careia orice drept da expresie unui interes legitim, este recunoscut in considerarea
interesului exclusiv al copilului. S-a aratat ca exceptia nu este intemeiata,
cu atat mai mult cu cat reglementarea criticata instituie o modalitate prin
care autoritatile publice isi indeplinesc obligatiile de a respecta si a ocroti
viata intima, familiala si privata, constituind, totodata, o componenta a
regimului special de protectie si asistenta a copiilor si tinerilor in
realizarea drepturilor lor.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 109 din Codul
familiei in raport cu principiul liberului acces la justitie prevazut de art.
21 din Constitutie, Curtea retine ca sanctiunea decaderii din drepturile
parintesti reprezinta o sanctiune civila care se dispune in cazurile in care
parintii, prin felul de exercitare a drepturilor parintesti sau prin purtarea
lor abuziva, ori prin abateri grave in indeplinirea indatoririlor de parinte,
pun in primejdie sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului.
Pe de alta parte, din economia reglementarii, autoritatea tutelara apare a
fi conceputa ca un factor de echilibru in acele situatii in care intre parinti
exista o stare conflictuala exacerbata, care a dus la desfacerea casatoriei si,
pe al carei fond acestia au tendinta sa recurga la orice mijloace pe care legea
le ofera pentru a se sicana reciproc, ajungand pana la dispute cu privire la
situatia copiilor, care, doar aparent, dau expresie interesului acestora din
urma.
In considerarea unor asemenea ratiuni, legiuitorul a inteles sa recunoasca
calitate procesuala activa exclusiv autoritatii tutelare, intr-o actiune cu
consecinte deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicita decaderea
unui parinte din drepturile parintesti.
Faptul ca o asemenea calitate nu este recunoscuta si parintelui nu
constituie o incalcare a liberului acces la justitie, care, in aceasta materie,
nu este negat, ci se realizeaza insa doar mediat, pe calea sesizarii
autoritatii tutelare, singura care are posibilitatea sa verifice cu
obiectivitate si simt de raspundere masura in care exigentele de fond pentru
promovarea unei actiuni in decadere din drepturile parintesti sunt satisfacute,
actionand astfel ca un filtru in prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevand
totodata instantele judecatoresti de procese cu un atare obiect, fara suport
real.
De altfel, reglementarea instituita prin art. 109 din Codul familiei nu
face decat sa dea expresie specificului acestui domeniu constand in aceea ca
drepturile parintesti se exercita, asa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul
familiei, numai in interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes
propriu al titularului dreptului, recte al parintelui, era normal ca
valorificarea dreptului sau, in situatia extrema in care tinde la anihilarea
drepturilor celuilalt parinte, sa fie supusa unui regim restrictiv, cu implicarea
autoritatii de stat, in deplina concordanta cu cele prevazute de art. 45 alin.
(1) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3
si ale art. 109 din Codul familiei, exceptie ridicata de Carmen Neacsu in
Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 aprilie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu