DECIZIE   Nr. 141 din  8 aprilie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 307 din  7 mai 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Paula C. Pantea          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei, exceptie ridicata de Carmen Neacsu in Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justitie, dreptul la viata intima, familiala si privata sau prevederilor constitutionale privind protectia copiilor si a tinerilor, intrucat dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copilul sau reprezinta mijlocul prin intermediul caruia parintele isi indeplineste obligatiile care ii incumba fata de minor, atata vreme cat nu este decazut din drepturile parintesti. In ceea ce priveste calitatea procesuala activa exclusiva a autoritatii tutelare la promovarea actiunii in decadere din drepturile parintesti, se apreciaza ca, datorita efectelor majore pe care le are admiterea unei astfel de actiuni, s-a impus reglementarea unui regim juridic special.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 6.446/C/2002, Tribunalul Timis - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei, exceptie ridicata de Carmen Neacsu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei, care permite parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, chiar daca nu este in interesul copilului sau minorul, implinind 10 ani, nu doreste sa aiba legaturi cu unul dintre parinti, contravine prevederilor constitutionale ale art. 22 referitor la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si ale art. 45 privind protectia copiilor si a tinerilor. In ceea ce priveste art. 109 din Codul familiei, care statueaza calitatea procesuala activa exclusiva a autoritatii tutelare de a solicita decaderea din drepturile parintesti daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita, autoarea exceptiei sustine ca aceasta prevedere contravine art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie al oricarei persoane pentru apararea intereselor sale legitime.
    Tribunalul Timis - Sectia civila, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca atata timp cat parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, nu este decazut din drepturile parintesti, printr-o hotarare judecatoreasca, nu poate fi acceptata ideea ca dreptul sau de a avea legaturi cu minorul sa fie ingradit. In ceea ce priveste critica art. 109 din Codul familiei, instanta apreciaza ca exista deplina compatibilitate intre textul de lege si art. 21 din Constitutie referitor la accesul liber la justitie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca parintii divortati pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, insa exercitiul acestora de catre parintele divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul, sufera "anumite limitari si particularitati". Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie, precum si principiului protectiei speciale a drepturilor copiilor. Dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei reprezinta tocmai mijlocul pus la dispozitia acestui parinte pentru a-si putea indeplini indatoririle parintesti. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acest text de lege este considerata ca fiind neintemeiata.
    Referitor la critica art. 109 din Codul familiei, Guvernul arata ca, "pornind de la continutul notiunii de calitate procesuala activa, si anume identitatea intre persoana reclamanta si persoana care este titulara a dreptului in raportul juridic dedus judecatii, trebuie admis ca, daca pentru recunoasterea calitatii procesuale active - adica indreptatirea de a sta in proces ca reclamant - este necesar sa existe un interes, atunci cea mai indreptatita persoana de a i se recunoaste calitatea procesuala activa intr-o actiune care vizeaza protejarea drepturilor si intereselor minorului este titularul acestui drept, respectiv parintele copilului. De aceea, in situatia in care art. 109 din Codul familiei este interpretat in sensul ca atribuie calitatea procesuala activa in cererea de decadere din drepturile parintesti exclusiv autoritatii tutelare, se incalca prevederile art. 21, art. 22 alin. (1), precum si ale art. 44 alin. (1), partea finala, din Constitutie". Prin urmare, art. 109 din Codul familiei este considerat ca fiind neconstitutional in masura in care nu permite si parintelui copilului sa solicite instantei decaderea celuilalt parinte din drepturile parintesti.
    Avocatul Poporului apreciaza ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu minorul si de a veghea la educarea, cresterea, invatatura si pregatirea lui profesionala. Interesul copilului este apreciat de instanta de judecata in functie de mai multe criterii, astfel incat materializarea dreptului consacrat de art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu poate contraveni dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 22 si 44.
    In ceea ce priveste art. 109 din Codul familiei, Avocatul Poporului arata ca motivele pentru decaderea din drepturile parintesti sunt limitativ prevazute de lege, textul fiind de stricta interpretare, iar autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra modului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului, pe baza constatarilor efectuate stabilind masurile ce se impun a fi luate in interesul minorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu incalca prevederile Constitutiei.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 43 alin. 3 si art. 109 din Codul familiei, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 43 alin. 3: "Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.";
    - Art. 109: "Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din drepturile parintesti. Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este obligatorie."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.";
    - Art. 45: "(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
    (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.
    (4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
    (5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea Constitutionala respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Cu acel prilej s-a retinut ca dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului. S-a aratat ca exceptia nu este intemeiata, cu atat mai mult cu cat reglementarea criticata instituie o modalitate prin care autoritatile publice isi indeplinesc obligatiile de a respecta si a ocroti viata intima, familiala si privata, constituind, totodata, o componenta a regimului special de protectie si asistenta a copiilor si tinerilor in realizarea drepturilor lor.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 109 din Codul familiei in raport cu principiul liberului acces la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca sanctiunea decaderii din drepturile parintesti reprezinta o sanctiune civila care se dispune in cazurile in care parintii, prin felul de exercitare a drepturilor parintesti sau prin purtarea lor abuziva, ori prin abateri grave in indeplinirea indatoririlor de parinte, pun in primejdie sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului.
    Pe de alta parte, din economia reglementarii, autoritatea tutelara apare a fi conceputa ca un factor de echilibru in acele situatii in care intre parinti exista o stare conflictuala exacerbata, care a dus la desfacerea casatoriei si, pe al carei fond acestia au tendinta sa recurga la orice mijloace pe care legea le ofera pentru a se sicana reciproc, ajungand pana la dispute cu privire la situatia copiilor, care, doar aparent, dau expresie interesului acestora din urma.
    In considerarea unor asemenea ratiuni, legiuitorul a inteles sa recunoasca calitate procesuala activa exclusiv autoritatii tutelare, intr-o actiune cu consecinte deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicita decaderea unui parinte din drepturile parintesti.
    Faptul ca o asemenea calitate nu este recunoscuta si parintelui nu constituie o incalcare a liberului acces la justitie, care, in aceasta materie, nu este negat, ci se realizeaza insa doar mediat, pe calea sesizarii autoritatii tutelare, singura care are posibilitatea sa verifice cu obiectivitate si simt de raspundere masura in care exigentele de fond pentru promovarea unei actiuni in decadere din drepturile parintesti sunt satisfacute, actionand astfel ca un filtru in prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevand totodata instantele judecatoresti de procese cu un atare obiect, fara suport real.
    De altfel, reglementarea instituita prin art. 109 din Codul familiei nu face decat sa dea expresie specificului acestui domeniu constand in aceea ca drepturile parintesti se exercita, asa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul familiei, numai in interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, recte al parintelui, era normal ca valorificarea dreptului sau, in situatia extrema in care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt parinte, sa fie supusa unui regim restrictiv, cu implicarea autoritatii de stat, in deplina concordanta cu cele prevazute de art. 45 alin. (1) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 si ale art. 109 din Codul familiei, exceptie ridicata de Carmen Neacsu in Dosarul nr. 6.446/C/2002 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 aprilie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu