DECIZIE Nr.
1405 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b si art. 3002 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 823 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian-Ciprian
Făgăraş în Dosarul nr. 5.751/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.751/190/2008, Judecătoria Bistriţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Lucian-Ciprian Făgăraş cu
ocazia soluţionării unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi şi
dreptul la un proces echitabil, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, întrucât permit depăşirea termenului
rezonabil al menţinerii arestului preventiv, deşi nu mai subzistă niciun temei
legal. Consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 62 din
Codul de procedură penală.
Judecătoria Bistriţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
-Art. 160b: „In
cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,
legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este
nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat
sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune,
prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în
libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin
încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Incheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile
art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.";
- Art. 3002: „In
cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare
să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării
preventive, procedând potrivit art. 160b."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, precum şi ale art. 20
alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile
art. 6 referitoare la drep ul
la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie
invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. In acest sens este
Decizia nr. 38 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a reţinut că,
în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie, această critică este neîntemeiată, deoarece instituirea în sarcina
instanţei de judecată a obligaţiei de a verifica periodic legalitatea şi temeinicia
măsurii arestării preventive constituie, dimpotrivă, o garanţie pentru
respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil. Imprejurarea că prevederile legale criticate nu stabilesc
un termen maxim de arestare, cum este cel de 180 de zile în cursul urmăririi
penale ori cel dispus de art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală
referitor la încetarea de drept a măsurii arestării preventive când, înainte de
pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a
atins jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea care face
obiectul învinuirii, nu este de natură a aduce atingere dreptului la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, neexistând identitate
instituţională între măsura privativă de libertate şi soluţionarea cauzei.
In acelaşi sens este şi Decizia nr. 946 din 25 iunie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 563 din 13 august 2009.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160b şi art. 3002 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Lucian-Ciprian Făgăraş în Dosarul nr. 5.751/190/2008 al
Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică