DECIZIE Nr.
1400 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 855 din 9 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Cătălina Carmen Gliga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ciprian Ioan Asaftei în
Dosarul nr. 1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.245/243/2009, Judecătoria Hunedoara - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Excepţia fost ridicată de Ciprian Ioan Asaftei într-o
cauză având ca obiect o cerere de recuzare a executorului judecătoresc.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc
atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 53, deoarece, fără să
reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătoreşti, cuprind
o normă de trimitere, şi anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Totodată,
arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate
între poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul fiind singurul
care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare,
dispoziţii care au următorul cuprins: „Executorii judecătoreşti pot fi
recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27
pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile legale menţionate, raportate la aceleaşi prevederi
constituţionale şi cu motivare identică, au mai fost supuse controlului său.
Astfel, prin Decizia nr. 1.183 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, Curtea, făcând
referire la jurisprudenţa sa, a reţinut că enumerarea limitativă a cazurilor în
care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de
recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia
unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Totodată, Curtea a
observat că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în
mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea,
dacă se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce
nu duce la încălcarea art. 21 şi 53 din Legea fundamentală. Pe cale de
consecinţă, Curtea a reţinut că nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000 nu încalcă principiile statuate în aceste prevederi constituţionale.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această
critică este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită
ambele părţi beneficiază de anumite garanţii procesuale, printre care
posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executării înseşi ori
împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului
judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este
interesat în realizarea pe cale silită a creanţei sale, în condiţiile în care
debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce îi revine.
Referitor la susţinerea că prevederile art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 188/2000 nu reglementează expres motivele de recuzare a
executorilor judecătoreşti, ci cuprind o normă de trimitere, şi anume art. 27
din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi
primită, fiind o opţiune de reglementare, de competenţa exclusivă a autorităţii
legislative.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, excepţie ridicată de Ciprian Ioan Asaftei în Dosarul nr.
1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman