DECIZIE Nr. 14 din 21
noiembrie 2005
in vederea examinarii
recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 120 alin. 2 din Codul penal referitoare la efectele
gratierii asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, in cazul
gratierii conditionate
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 284 din 29 martie 2006
Dosar nr. 24/2005
Sub preşedinţia doamnei Lidia Bărbulescu,
vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea
examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. 2 din Codul penal referitoare la
efectele graţierii asupra pedepselor a căror executare este suspendată
condiţionat, în cazul graţierii condiţionate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecători din totalul de 110 aflaţi în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că efectele graţierii
condiţionate asupra pedepselor suspendate condiţionat se produc numai în măsura
în care aceasta a devenit efectivă prin împlinirea condiţiei prevăzute în legea
de graţiere, înaintea expirării termenului de încercare al suspendării condiţionate
şi fără ca suspendarea condiţionată să fi fost revocată sau anulată, precum şi
că aceste efecte au un caracter retroactiv.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere
unitar în legătură cu aplicarea art. 120 alin. 2 din Codul penal,
pronunţându-se în mod diferit cu privire la momentul în care se produc efectele
graţierii condiţionate asupra pedepselor a căror executare este suspendată
condiţionat.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, în
cazul graţierii condiţionate, termenul de încercare al suspendării condiţionate
se reduce, conform art. 120 alin. 2 din Codul penal, numai după împlinirea
termenului condiţie impus prin actul de graţiere, însă va fi considerat redus
ca efect retroactiv.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
şi în acest caz reducerea termenului de încercare al suspendării condiţionate
se produce în momentul în care actul de clemenţă devine incident, independent de împlinirea
termenului condiţie impus de acesta.
Ultima soluţie este cea legală.
Conform art. 19 din Legea nr. 546/2002 privind
graţierea şi procedura acordării graţierii, efectele graţierii sunt cele
prevăzute de Codul penal, respectiv de art. 120.
In cazul pedepselor executabile, graţierea are ca
efect, potrivit art. 120 alin. 1 din Codul penal, înlăturarea, în totul sau în
parte, a executării pedepsei.
Conform art. 120 alin. 2 din Codul penal, în cazul
pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat, efectul constă în
reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei graţiate. Dacă suspendarea
condiţionată a executării pedepsei este revocată sau anulată, pedeapsa sau,
după caz, partea din pedeapsă graţiată nu se execută.
Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 stipulează
expres, fără a face distincţie între graţierea condiţionată şi cea
necondiţionată, că, atunci când legea de graţiere intră în vigoare înainte de
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele
numai de la data rămânerii definitive a hotărârii. Per
a contrario, graţierea îşi produce efectele la
data intrării în vigoare a actului de clemenţă, în cazul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă anterior acestei date.
Codul penal nu prevede nici o dispoziţie cu privire la
momentul în care se produc efectele graţierii.
Dispoziţiile actelor de graţiere condiţionată, adoptate
până în prezent, potrivit cărora cei graţiaţi, care într-un anumit interval de
timp săvârşesc o infracţiune intenţionată, vor executa, pe lângă pedeapsa
stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa neexecutată ca urmare a
aplicării graţierii, nu au consecinţe asupra momentului producerii efectelor
graţierii.
Interpretarea acestor dispoziţii legale impune în
primul rând concluzia că sunt avute în vedere în exclusivitate pedepsele a
căror executare a fost înlăturată ca efect al graţierii, nu şi pedepsele care
nu s-au executat ca urmare a suspendării condiţionate.
O altă concluzie care se deduce este aceea că aceste
dispoziţii legale nu amână producerea efectelor graţierii, ci conferă un
caracter provizoriu înlăturării executării pedepsei, urmând ca efectul prevăzut
de art. 120 alin. 1 din Codul penal să devină definitiv după trecerea unui
anumit termen condiţie.
In consecinţă, şi în cazul graţierii condiţionate
efectul constând în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei
graţiate se produce imediat, din momentul aplicării graţierii, şi nu după
împlinirea termenului condiţie prevăzut de actul de clemenţă. Aşa fiind, cel
condamnat este reabilitat de drept, conform art. 86 din Codul penal, dacă nu a
săvârşit din nou o infracţiune şi nici nu s-a revocat suspendarea condiţionată
a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84 din acelaşi cod.
Dacă în cursul termenului de încercare astfel redus cel
condamnat a săvârşit din nou o infracţiune şi sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 83 din Codul penal, se revocă suspendarea condiţionată a
executării pedepsei care, devenind executabilă, este supusă termenului condiţie din legea de graţiere. In consecinţă,
dacă acest termen nu s-a împlinit până la data săvârşirii infracţiunii ce
atrage revocarea suspendării executării pedepsei, efectul graţierii constând în
înlăturarea executării pedepsei nu este definitiv, astfel încât se impune
revocarea graţierii, urmând ca pedeapsa să fie executată.
O interpretare contrară, în sensul că graţierea
condiţionată produce efectul prevăzut de art. 120 alin. 2 din Codul penal numai
după împlinirea termenului condiţie prevăzut de actul de clemenţă, ar echivala
practic cu exceptarea, pe cale judecătorească, de la beneficiul graţierii
condiţionate, a pedepselor a căror executare a fost suspendată pe un termen de
încercare egal sau care depăşeşte termenul condiţie prevăzut de actul de
graţiere.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi a se decide în sensul concluziilor menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. 2 din Codul
penal, stabilesc:
Efectele graţierii condiţionate asupra pedepselor a
căror executare este suspendată condiţionat, constând în reducerea termenului
de încercare prevăzut în art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei graţiate,
se produc imediat şi nu după împlinirea termenului condiţie prevăzut de legea
de graţiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea
termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 noiembrie 2005.
VICEPREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei