DECIZIE   Nr. 14 din  8 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 126 din 23 mai 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Alexandru Grigorie     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor declarate de Ministerul Public impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 30 si nr. 32 din 26 mai 1993 prin care s-au admis exceptiile de neconstitutionalitate vizand dispozitiile art. 224 si art. 223 din Codul penal.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 23 februarie 1994, in prezenta recurentului - Ministerul Public - si a inculpatului Lungu Gheorghe, in lipsa inculpatului Lefterache Dumitru si a partilor civile Societatea Comerciala "Agroindustriala - Dealu" Tulcea si Sectia drumuri nationale Tulcea, legal citate. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru data de 8 martie 1994.
    La termenul din 14 iulie 1993 reprezentantul Ministerului Public propune conexarea dosarelor nr. 72 C/1992 si nr. 11 C/1993 in care au fost declarate recursuri impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 30 si nr. 32, ambele din 26 mai 1993, avand in vedere ca dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale si motivele de recurs sunt identice, precum si precedentul creat prin conexarea altor dosare in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Codului penal referitoare la avutul obstesc.
    Fata de concluziile favorabile conexarii exprimate si de inculpatul intimat, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea a dispus conexarea, urmand a se pronunta asupra ambelor recursuri prin decizia de fata.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
    In dosarul nr. 72 C/1992 inculpatul Lefterache Dumitru a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea din 20 octombrie 1992 a Tribunalului Tulcea, formulata de acesta in dosarul nr. 822/1992. In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate inculpatul arata ca in cauza este vorba de proprietate privata, intrucat partea civila este titulara de capital privat.
    Exprimandu-si opinia, instanta considera ca notiunea juridica de domeniu public pe care o are in vedere teza neconstitutionalitatii sustinuta de inculpat nu contravine Constitutiei.
    In dosarul nr. 11 C/1993 Curtea a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 223 din Codul penal, ridicata de inculpatul Lungu Gheorghe in dosarul nr. 673/1992 al Judecatoriei Tulcea, cu argumentarea ca bunurile obiect al infractiunii retinute in sarcina sa nu fac parte din categoria celor enumerate de art. 135 din Constitutie. Opinia instantei este ca intregul titlu referitor la infractiunile contra avutului obstesc, prin tratamentul penal diferentiat fata de celelalte infractiuni incriminate de Codul penal, este in contradictie cu legea fundamentala a tarii, care nu mai reglementeaza diferentiat cele doua forme de proprietate - publica si privata.
    Prin deciziile nr. 30 si nr. 32 din 26 mai 1993 Curtea Constitutionala a admis exceptiile ridicate si a constatat ca art. 224 si art. 223 din Codul penal au fost abrogate partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, art. 224 si art. 223 din Codul penal urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestor decizii Ministerul Public a declarat recurs, sustinind, in esenta, ca, intrucat textul de lege este anterior Constitutiei, competenta de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate revine exclusiv instantelor judecatoresti, nefiind o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, in sensul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Pe fond, se apreciaza ca dispozitiile din Codul penal nu sunt neconstitutionale si nici nu au fost abrogate de Constitutie. In acest sens se arata ca notiunea de avut are un continut si o sfera mai larga decat notiunea de proprietate, similare cu aceea de patrimoniu din Codul civil, si ca infractiunile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu intra in categoria infractiunilor contra proprietatii, ci a acelora contra avutului, asemanator Codului penal din 1936 care se referea la infractiunile contra patrimoniului. In consecinta, se considera ca prevederile respective nu contravin Constitutiei, intrucat nu neaga existenta celor doua tipuri de proprietate - publica si privata - si nici nu se refera la alte forme de proprietate decat cele mentionate in Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierile de sesizare, deciziile atacate, motivele recursorilor, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, punctele de vedere exprimate de Guvern, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustinute in sedinta publica din 23 februarie 1994, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992, ale regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele in legatura cu recursurile declarate:
    Referitor la primul motiv de recurs - necompetenta Curtii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in privinta legilor anterioare adoptarii Constitutiei - s-a statuat in mod constant prin deciziile Curtii ca daca instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si sesizeaza Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text pe care instanta intelege sa-l aplice. Competenta de a se pronunta asupra legilor anterioare Constitutiei rezulta si din dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care sunt aplicabile exclusiv legilor anterioare Constitutiei.
    Pentru considerentele expuse, acest motiv de recurs urmeaza a fi inlaturat ca nefondat.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit caruia prevederile Codului penal referitoare la avutul obstesc - deci si cele ale art. 224 - furtul in paguba avutului obstesc -, cat si cele ale art. 223 - delapidare - nu sunt neconstitutionale si nici abrogate, deoarece notiunea de avut obstesc din legea penala are un continut si o sfera mai larga decat notiunea de proprietate, urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
    Prin decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completul de judecata, s-a statuat ca dispozitiile Codului penal referitoare la avutul obstesc, deci si infractiunile prevazute de art. 224 si art. 223, sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece:
    Notiunea de avut obstesc, desi nenominalizata de Constitutie, nu se confunda cu notiunea de proprietate si nu apare ca neconstitutionala cat timp desemneaza un interes general al societatii si vizeaza proprietatea publica.
    Dispozitiile constitutionale consacra doua forme de proprietate - proprietatea publica si proprietatea privata.
    Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3) din Constitutie apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, iar alin. (4) al aceluiasi articol enumera bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, cu precizarea ca si alte bunuri prevazute de lege pot intra in aceasta categorie si deci prevederile privind ocrotirea preferentiala a avutului obstesc se aplica numai acestor categorii de bunuri.
    Rezulta ca bunurile societatilor comerciale si ale regiilor autonome - potrivit art. 5 si art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 si, respectiv art. 35 din Legea nr. 31/1990 - sunt proprietate privata, ocrotita in mod egal, conform art. 41 alin. (2) din Constitutie, indiferent de titulari, in masura in care nu fac parte din categoria celor apartinand domeniului public. Deci, sustragerile din proprietatea privata, chiar daca apartine statului, nu mai pot fi calificate sustrageri din avutul obstesc.
    Referitor la art. 224 din Codul penal, prin ramanerea definitiva a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat in cauza de Ministerul Public, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost in mod definitiv si obligatoriu partial abrogat, astfel ca, in prezent, atat exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acest articol, ridicata de Lefterache Dumitru in fata Tribunalului Tulcea, cat si recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 30 din 26 mai 1993 sunt lipsite de obiect.
    Cu privire la art. 223 din Codul penal, intrucat motivele de recurs sunt nefondate, urmeaza a fi respins recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ramasa definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, si, prin urmare,
    Respinge ca lipsite de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Lefterache Dumitru in dosarul nr. 822/1992 al Tribunalului Tulcea, precum si recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 30 din 26 mai 1993.
    2. Respinge recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 martie 1994.
    Decizia se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. dr. VASILE GIONEA

                         Magistrat-asistent,
                         Gabriela Dragomirescu