DECIZIE Nr.
1393 din 29 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 318 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Adrian Panaitescu şi Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind
proprietatea intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 3.388/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru
cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din
Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Adrian Panaitescu şi
Adriana Panaitescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în
anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, în cazul
litigiilor care au ca obiect încetarea unor raporturi de muncă/de drept
administrativ, nu sunt reglementate trei grade de jurisdicţie, respectiv două
căi de atac. Astfel, prin faptul că alte persoane beneficiază, în alte materii,
de acces nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac
prevăzute de lege, se creează o discriminare, ceea ce contravine art. 16 din
Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi pct. 2
din Codul de procedură civilă încalcă art. 21 din Constituţie datorită faptului
că legiuitorul a limitat motivele pentru care poate fi exercitată contestaţia
în anulare, prejudicind astfel grav liberul acces la justiţie al celor
interesaţi de a obţine îndreptarea unei erori săvârşite printr-o hotărâre
judecătorească.
In final, consideră că normele care reglementează
contestaţia în anulare sunt ineficiente, fiind în neconcordanţă şi cu
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 317
şi art. 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 317: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate
cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste
motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua
când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu
încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită
pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond.";
-Art. 318: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot
fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în
parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare."
Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele
ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi art. 21 alin.
(1)-(3) privind accesul liber la justiţie. Totodată, autorii excepţiei
consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în opinia autorilor, prin normele criticate se încalcă accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu beneficiază de
acces nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac
prevăzute de lege, ceea ce creează o discriminare prin faptul că alte persoane
beneficiază, în alte materii, de trei grade de jurisdicţie, respectiv două căi
de atac. De asemenea, apreciază că, prin enumerarea limitativă a motivelor
pentru care poate fi formulată contestaţia în anulare, se aduce un prejudiciu
grav liberului acces la justiţie al celor interesaţi să obţină îndreptarea unei
erori săvârşite printr-o hotărâre judecătorească.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză şi având motivări
similare.
In acest sens sunt deciziile nr. 102 din 20 ianuarie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 16
februarie 2009, nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, şi nr. 977 din 30 septembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23
octombrie 2008, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că
art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 16 şi art.
21 din Legea fundamentală.
Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât
soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au
fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Adrian Panaitescu şi Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind
proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora